Simțeam nevoia de a mă relaxa, de a uita de tot, dar, mai ales, avem nevoie să reînvăț să râd. Munca de corporatist la domiciliu mă transformase într-o Doamnă Murătură perfectă. Așa că, pentru a remedia situația, am decis ca una dintre cărțile care să mă însoțească în concediu să fie Eu, o mamă (im)perfectă? – volumul scris cu multă ghidușie, dar și cu drag de către Cristina Lincu.
Aceasta este de fapt prima ei carte tipărită. Însă în cazul ei eu am început cu a doua carte, Amn3zia și am continuat cu Liberă! – ambele ficțiuni cu accente psihologice care mi-au plăcut la fel de mult. Însă această primă carte ieșită din mâinile Cristinei este o non-ficțiune despre care autoarea îmi povestea următoarele într-un interviu din seria Discuții la feminin:
Despre eu, o mamă (IM)Perfectă?
Așa cum ați citit deja, volumul este deja la a doua editare, prima dată purtând titlul Mamă de 3, femeie de 10! Sau… invers? Și, cum bine spune Cristina, este un soi de „terapie a sufletului” scrisă cu umor și autoironie fină. Este o întoarcere în copilărie, una mai apropiată temporal de mulți dintre noi decât cea din Amintirile lui Creangă și, totodată este un suport psihic pentru toate mamele venit din partea unei „mame la puterea a treia”.
Cristina Lincu este o „supraviețuitoare veterană” cu „trei șefi mici în subordine”: Alex (a.k.a 1), Teo (alias 2) și Roby (3). Da, i-a „numerotat pentru eficiență”.
Cei trei ghiduși ai Cristinei sunt o sursă inepuizabilă de întâmplări parcă gândite special pentru a o pune situații pe muchie de cuțit. Dar, nu așa eram toți? Eh, iată că ei i-a venit și ideea de a pune lucrurile pe hârtie. „Mamelor din lumea toată, nu sunteți singure!” – acesta pare să fie mesajul ei.
Și totuși, ce cred cei mici despre Carte?
În același interviu, Cristina mi-a dezvăluit că, deși practic sunt „vedetele” cărții, cei mici nu prea și-au arătat interesul față de ea. Totuși, câteva replici / episoade din carte mă pun pe gânduri:
Teoria mea e că știu ei ce știu. Copii sunt mai deștepți decât credem / ținem noi, adulții, minte.
Cum am citit Eu, O mamă (Im)Perfectă?
În mare parte pe șezlong, amuzându-mă de situațiile în care cei trei ghiduși o tot pun pe Cristina. Dar, dincolo de asta, cartea a fost și o lecție pentru mine, un soi de manual de supraviețuire la care voi reveni cu siguranță atunci când va fi cazu căci, pentru mine, Cristina Lincu e total opusul unei mame imperfecte.
Nu există un manual care să te învețe să fii mama ideală. Dar, vorba reclamei, „mamele prea grijulii strică bucuria copiilor”.
Cui recomand cartea?
Eu, o mamă (im)perfectă? e o carte care ne amintește să fim copii și care, totodată, ne învață să încetinim pasul, să fim mai puțin exigenți: copii tot copii vor fi, indiferent de situație. Eu una o recomand tuturor adulților, sigur le va prinde bine!
Voi ați citit cartea, v-a plăcut?
3 Comments
Mulțumesc tare mult! 🙂
Eu îți mulțumesc pentru zâmbete 🙂