Interviul de astăzi, dragii mei, este tare special. Asta nu doar pentru că am ocazia de a intervieva un o persoană deosebită care, după cum veți vedea, se încadrează perfect în definiția omului frumos. Motivul principal e altul, eu o știu pe Amalia de mică. Însă la vremea aceea (eram în școala generală), nici nu-mi imaginam că sora mai mică a colegei mele de bancă are o voce de înger. Asta am descoperit mai târziu, în cadrul unui spectacol, iar de atunci o urmăresc cu mare interes și bucurie. Dar,mai bine, vă las să o descoperiți voi! Doamnelor și domnilor: Amalia Preda!
Bună, Amalia! Mă bucur nespus că am ocazia de a te intervieva. Pentru început, o să te rog să te prezinți și cititorilor noștri.
Bună, draga mea! Îți mulțumesc pentru abordare. A fost o surpriză plăcută să primesc un mesaj de la tine.
Să mă prezint… Atunci când am primit provocarea, la un curs de forme muzicale, să mă prezint într-o singură propoziție, am scris așa: Eu sunt Amalia Preda – om iubitor de Dumnezeu și artă. M-am gândit că mă cuprinde cel mai bine această propoziție.
Să vorbim mai întâi și mai întâi despre muzică, evident! Cum a apărut ea în viața ta și când ai decis să pornești pe drumul ei?
Muzica… oh, muzica (fredonez deja linia melodică a ariei “Valurile Dunării” al cărei text spune la un moment dat “Muuuuuuuzica, printr-o minune mă trezesc lângă ea”). Așa m-am trezit eu în brațele surorii mele care mi-a cântat, legănându-mă și liniștindu-mi plânsul, încă din primele zile de viață. Ulterior, pe la un an și jumătate când am început să percep muzica și să o pot reproduce, cântam deseori ceea ce auzeam.
După aceea, în familie, seara, ne adunam în sufragerie toți, iar sora mea cea mai mare ne acompania la chitară în timp ce noi cântam pe mai multe voci… așa am început. Studiile, însă au urmat târziu, în clasa a XI-a când am dorit să mă mut la un liceu de artă ca să pot continua ulterior o facultate în acest domeniu.
Toți din familia ta au această genă. Presupun…
Da… am fost înconjurată de voci frumoase, începând cu cea a bunicii din partea tatălui, atât frații cât și surorile mele au voci frumoase, sensibile și calde 🙂
Unde te putem asculta?
Momentan pe YouTube, dar în curând și pe alte platforme. Voi anunța.
Din câte am aflat, ai cântat și pe alte meleaguri. Care este cea mai mare scenă pe care ai cântat acum?
Da… a, avut experiențe foarte frumoase pe diverse scene din Europa dar și din SUA. Cea mai mare? Hmmm pe scena arenei din Oklahoma City, unde erau aproximativ 18 000 de oameni, la un concert al cunoscutului artist Michael W. Smith. Însă o scenă autohtonă dragă mie este cea a Ateneului.
Schimbând acum subiectul, nu pot să nu te întreb cum a fost să crești într-o familie numeroasă? (nr. Amalia are 11 frați și surori)
Huh… frumos, greu, dar totdeauna o provocare. Având cei mai mulți dintre frați mai mari decât mine și doar unul singur după, îți poți imagina eforturile pe care trebuia să le fac să fiu în graficul discuțiilor :)) dar cred ca acest lucru a contribuit substanțial la formarea caracterului, vocabularului și a personalității.
Am avut activități multe… de la curățenia pe sectoare organizate pe zile până la picnicuri cu pepene bine copt, ales de tata, pe iarbă în poiană… ale căror iz îl mai simt și acum câteodată… Ne jucam împreună, imitam tot felul de persoane și personaje amuzându-ne, după care ne căiam liniștindu-ne în atmosfera ecleziastică a fiecărei seri în care tata ne citea din Biblie, cântam împreună și ne rugam. Îți mulțumesc pentru că mi-ai amintit de perioada aceea… cu această întrebare.
Care sunt valorile pe care ți le-au insuflat părinții tăi?
Părinții mei… comori ale casei noastre care ne-au îmbogățit constant. Cred că le pot lua în ordinea în care le-am înțeles pe parcursul creșterii mele: bunul simț, respectul față de adulți, părinți, frați, surori, modestia, blândețe, iubire, curăție sufletească, frumusețe și credință. Am admirat întotdeauna la ei aplecarea către om și nevoile sale… puterea de a ajuta și atunci când dăruiești din puținul tău și faptul că nu i-am surprins răspunzând vreodată răului cu rău -nu am înțeles, copil fiind, de ce, dar înțeleg acum.
Dar de la frații tăi mai mari ce ai învățat?
Am învățat mult de la ei… prin pura observare inițial, iar ulterior prin interacțiune. Nu cred ca au fost, din câte îmi amintesc eu, momente dedicate special învățării, dar fiind implicată am înțeles discreția, respectul față de spațiul personal, simțul umorului, tăcerea, maniere… reguli ale bunului simț care mi-au servit mai târziu și în societate.
Care sunt valorile pe care vrei neapărat să le transmiți generațiilor viitoare?
Da… mă găsesc adesea gândindu-mă la ce va rămâne în urmă și mă surprind dorind multe, însă cred că a fi autentic- autenticitatea este ceea ce îmi doresc să rămână. Consider că trecând prin atâtea momente și fiind expuși constant la informații, fotografii, idei noi, produse, haine, trend-uri, suntem tentați și predispuși la imitație și deseori ne este greu să preluăm acest amalgam și să îl trecem prin filtrul personal ca apoi să îl folosim păstrându-ne amprenta. Așa că …da! Fii orice dorești să fii, dar fii autentic! Artist autentic, creștin autentic, sau părinte, copil, frate, sora… căutând totdeauna să păstrezi ceea ce ai tu, ce ți s-a încredințat și te face pe tine – tu.
Draga mea, știu că tu ești pasionată de frumos în toate formele lui. În afară de muzică, ce alte pasiuni mai ai?
Pasiunile mele… hmmm. Așa este! Sunt o împătimită iubitoare de frumos. Îmi place arta și multele ei ramuri – pictura, poezia, machiajul, coafura, designul/croitoria, sportul (volei). Mă pasionează, acum observ, ce are legătură directă cu omul… cu Creația și ce atinge, în mare, zona estetică.
Dacă ai avea puterea de a schimba ceva în această lume, care ar fi acel lucru?
Îmi pui întrebări grele și bune… M-aș schimba pe mine… instant :)) căci procesul modelării, al șlefuirii este lung, anevoios și dureros. Apoi m-aș avânta în lume precum se aruncă o piatră în ocean… care face unde, care devin valuri… care pot transmite mișcarea, respectiv schimbarea. Aaah! Și dacă aș putea, aș face in așa fel încât oamenii să se iubească, să se accepte și să își înțeleagă locul și menirea.
Cum ai defini tu cuvântul „frumos”?
Frumosul? Armonie, proporție, echilibru.
Dar omul frumos – cum ar defini Amalia Preda această sintagmă?
Omul frumos îl văd întocmai în lumina celor enunțate anterior. Un om care trăiește în armonie cu Divinitatea și cu sine; un om care păstrează proporțiile dimensiunilor sale – spiritual, moral, psihic, fizic. În fine, un om frumos este acela care se menține în echilibru din toate punctele de vedere și care dovedește nu doar chipul ci și asemănarea cu Creatorul său.
Ce și mai ales cine te inspiră?
Sunt multe direcții din care îmi adun inspirația… De la natură, Divinitate, om, trăire personală, viețile altor oameni, frumosul, urâtul… Cine mă inspiră? Cea mai ușor perceptibilă inspirație este cea Divină. Am înțeles-o și am simțit-o de-a lungul vieții în multe momente: de la cele premeditate (alegerea repertoriului pentru un anumit eveniment, scrierea unei lucrări muzicale) până la un moment muzical spontan, sau o replică venită exact unde și când a trebuit.
Eu una văd harul drept un dar divin și cred cu tărie că fiecare om are un asemenea dar de la Dumnezeu. Tu cum în vezi?
Privesc harul ca pe o formă a grației Divine… Cu siguranță, fiecare dar pe care îl avem este o revărsare a harului Divin și nu este doar pentru noi, ci și pentru folosul și bucuria altora. Talentul unui pictor al cărui tablou îl achiziționez este, pe lângă împlinirea sa, spre bucuria și plăcerea mea de a privi. Talentul muzical este spre bucuria celui care ascultă și tot așa… Iată, talentul tău de a intervieva este spre bucuria mea de a răspunde.
Care sunt planurile tale de viitor?
Planuri… Nu doresc să vorbesc despre planurile concrete deoarece prefer să tac și să fac mai mult. Doresc, însă să continui pe drumul muzicii, să mă axez mai mult și pe compoziție, nu doar pe interpretare și atunci când vor fi gata, cu siguranța vă voi împărtăși proiectele la care lucrez.
Ne lași un gând de încheiere?
