Am auzit de atâtea ori că trebuie să gândim în afara cutiei, să depășim limitele, să fim neconvenționali… Eu una, sincer, am obosit de la atâta nonconformism. Dar, stați puțin, a gândi inside the box și nu outside nu înseamnă cumva a-ți omorî creativitatea din fașă? Nu. Nici pe departe dacă îți accepți limitările și le transformi în atuuri.
Da, și mie mi s-ar fi părut un mare bullshit motivațional acum ceva timp. Mai ales pentru vremurile noastre, creativitatea este key-word. Până și la un job, oricât de rigid ar fi el, ți se cere să fii creativ, să faci dintr-un Excel anost o operă de altă exprimată în formule. Însă ceva s-a schimbat în mine de când am auzit TED-ul lui Phil Hansen, Embrace the Shake.
Cine este el? Ei bine, Phil Hansen este un artist ce suferă de un temor necontrolat al mâinilor și totuși creează opere impresionante acceptându-și „limitarea” și făcând din ea cel mai bun atu al său.
Cum a reușit să facă asta? Prin voință și… realizând că non-convenționalul devine obositor și chiar limitant. Dar, mai bine haideți să-l auzim. (Nu uitați că puteți activa și subtitrările.)
Practic, după ce ani de zile a încercat să realizeze opere de artă ascunzându-și „defectul”, a venit ziua în care Phil a decis să se accepte așa cum e. De atunci, arta sa a avut doar de câștigat.
Povestea lui m-a pus serios pe gânduri. Nu cumva toate aceste limitări sunt doar în mintea noastră? Nu cumva încercăm cu tot dinadinsul să mimăm perfecționismul?
Fiecare persoană e unică. Suntem cu toții un cocktail de defecte și calități. Ce-ar fi să le acceptăm și pe cele dintâi și să vedem cum se transformă de acolo viețile noastre? E fix ca la interviurile de angajare când ne întreabă despre defecte, iar noi trebuie, de fapt, să le prezentăm drept calități ascunse. (Cel puțin eu asta fac cu încăpățânarea mea adesea enervantă.)
Și nu cumva, tot încercând să fim/părem unici devenim toți la fel de plictisitori și obosiți? Haideți mai bine să fim autentici! Să arătăm lumii și cum suntem noi după ce ne coborâm de pe scenele pe care tot noi ni le-am construit, să le arătăm interiorul cutiilor noastre mentale și sufletești!
Ce ziceți?
11 Comments
Daa sa renunta la a mai fi perfecti si sa ne rezumam la a fi…
Exact!❤️
E incredibil într-adevăr și, totodată, un exemplu excelent pentru noi toți. 🙂
Daaa, uneori ne complicam prea mult vrând să fim originali, când soluția e simplă. Eu am simțit asta azi pe pielea mea 🤷🏻♀️😁
Orice lucru care este lipsit de naturalete si fortat nu da rezultatele dorite. Indemnul de a iesi din cutie vine fiindca majoritatea persoanelor inca se agata de fel si fel de limitari absurde si de aceea a devenit atat de necesar si poate coplesitor, pe alocuri. Nicio reteta insa nu se poate aplica generalizat, fiecare individ are particularitatile lui si, evident, pe ele trebuie sa se bazeze initial ca sa se dezvolte, iar ulterior, daca simte nevoia, se poate descatusa in alte directii constructive si creatoare.
Da, unele limitări chiar sunt absurde, ai dreptate. Cred și eu că mesajul trebuie adaptat, dar în același timp cred că aici a fost vorba despre a te accepta așa cum ești și a întoarce unele „defecte” in avantaje. Dar, da, depinde de fiecare 😁
…pe cine crezi că interesează?! la ce bun să mă expun cu adevărat, nu sunt vedetă!🙄 fiecare are intimitatea lui! Ce zici.?
Nu e vorba de expunere. Ci de a te accepta așa cum ești, nu văd unde e scris că trebuie să te expui. Este un articol despre mindset, iar acestea sunt printre cele mai citite și solicitate (am văzut și când am cerut feedback cititorilor în decembrie), deci cred că interesează 🤷🏻♀️
Te accepți desigur, așa cum ești fizic 🙂Important e să fii sincer și corect în ceea ce privește relaționarea., sa nu dezamăgești, vb. la modul general. Am spus ce gandesc eu.😏
„Cortina a căzut. Totul e bine… ” Sau va fi. Mulțumesc pentru articolul care vine în completarea revoltei pe care o duc de vreo luna. Ma tem sa nu bat pe cei care ma trag pe scena. 😂😂🤦♀️
Sper că articolul ți-a fost de folos <3