La casa de La Cabine

la casa de la cabine
sursa foto: Facebook La Cabine Romania, canva.com; edit: Canva Pro

Cuprins

Prolog

Numele meu e Tokio. Nu sunt tipa din serialul Netflix, nu. Povestea e mai tare decât orice ar putea născoci mintea lui Álex Pina. Până la urmă, viața bate filmul, nu? Însă, la fel ca în cazul tipei din serialul lui, acesta nu-i numele meu real. Nici nu ați vrea să-l știți, e pentru binele vostru!

Mă aflu acum într-o cameră cu toate draperiile trase. Am un singur bec cam chior aprins, iar lumina lui pică fix pe pachetul meu de fiole La Cabine Vitamina C. Stau întinsă pe un pat cu așternuturi mult prea albe. Aștept semnalul. Azi e ziua cea mare și, cumva, chiar și cu tot fluxul acesta de adrenalină, nu pot să nu mă gândesc că totul se întâmplă datorită fiolelor…. Dar, mai bine cred că trebuie să pun povestea pe rewind și să vă spun cum a început totul.

Capitolul 1: Din blogger pasionat de cosmeticele La Cabine în hacker

Nu cu mult înainte eram o simplă bloggeriță dintr-un orășel mic din România. Aveam diverse colaborări, scriam review-uri de cosmetice, de cărți… Dar, știți cum e, nu poți trăi din asta. Mai ales într-o țară cum e România unde talentele, capacitățile intelectuale și diplomele (cele reale) contează mai puțin.

Norocul meu era că absolvisem un liceu cu profil mate-info intensiv. Și, precum un mic șoricel de bibliotecă, căpătasem ceva aptitudini mai aparte. Sigur, nu prea mă folosisem de vreme. O vreme am fost „fata aia care repară calculatoare”, știți, de regulă, în fiecare cartier e un băiat. Ei, în al meu eram eu: o slăbănoagă înaltă, cu ochelari de Harry Potter, haine lălâi și părul ca o mătură.

Dar, evident, nici din instalat Windows și Ms Office nu făceam atât de mulți bani, aşa că am început să sparg parole, profiluri de Facebook, site-uri… tot ce se putea. Desigur, toate astea în timp ce păstram aparențele unei tipe tare pricepute într-ale IT-ului și scrisului. Ziua eram eu, cea banală, ștearsă, noaptea eram Tokio (sincer, nici nu știu de ce am ales tocmai acest nickname, dar fie…).

Cu timpul, am căpătat ceva reputație prin cotloanele ascunse ale internetului. Cumva, eram un soi de star! „Codul tău e poezie” – acesta e feedback-ul pe care îl tot primeam. Așa am atras atenția lui G. un lider al unei grupări din Spania. Am tot vorbit zile întregi pe chat, ajunsesem să avem atâta încredere în altul încât știam și cum arătăm, lucru neobișnuit în branșă.

Într-o zi am avut chiar surpriza de a da de el, ieșeam dintr-un Mega Image, iar el tocmai ce parca un Logan albastru din prima generație ieșită pe poarta uzinelor de la Mioveni. A coborât geamul și mi-a făcut semn să urc. În mașină mirosea a odorizant ieftin de mașină, a praf și a motorină. Bine, nici el nu era prea atractiv, dar asta nu are relevanță…

–Tu? Ce-i cu tine aici?

–Ți-am spus că vreau să facem afaceri împreună, nu?

–Da, dar nu mă așteptam niciodată să zbori până în România să mă vezi.

–Eh, uite, poate am vrut să-ți spun personal despre ce e vorba.

–Atât de important e?

–Cam da. Fii atentă!

–Sunt!

–Am aflat cu ajutorul unui prieten român ce a citit pe blogulețul tău de paravan că folosești fiolele La Cabine. Sigur știi că ele sunt produse în Spania.

–Da, îmi plac fiolele. Mai ales cele cu vitamina C, deși am mai încercat și altele gen fiolele La Cabine Anti Imperfection, care, sincer, cred că ți-ar prinde și ție bine deși ești bărbat. Ele sunt recomandate celor cu un ten cu imperfecțiuni.

–Hei, nu vorbim de tenul meu acum! Concentrează-te! OK?

–OK! Spune-mi pentru ce ai nevoie de mine!

–Nu știu dacă ai aflat, dar s-a lansat un concurs de blogging la nivel global, iar premiul e un city break ce cuprinde și o vizită la Palatul Regal al Spaniei pentru a testa produsele La Cabine. Am nevoie ca tu să intri în acel concurs, să scrii un articol foarte scurt despre acele produse, să câștigi și să intri în palat.

–Atât?

–Nu, nu atât! Va trebui apoi să ajungi la sistemul de securitate, să spargi codul și să mă lași pe mine și echipa mea să ne facem treaba. Fii fără grijă, nimeni nu va ști că ești tu, ne ocupăm noi de asta. Și nu vei fi  singură, vom mai avea câteva persoane care vor intra cu tine.

–Hm, sună cam periculos…

–Ascultă-mă, știi cine sunt, crede-mă e totul sub control. Iar pentru asta ție îți vor ieși 24 de milioane de euro. Vei putea să te muți oriunde vrei tu pe planeta asta și să trăiești ca o regină.

24 de milioane de euro? Pentru un articol și un cod spart? Apoi puteam lăsa totul în urmă. Suna tentant așa că, în cele din urmă, am acceptat.

Am scris articolul…

la casas
sursa foto: Pexels.com

Interludiu: Articolul meu despre fiolele La Cabine Vitamina C

8 motive pentru care aleg fiolele La Cabine Vitamina C

Tenul meu ar fi fericit, poate, dacă aș trăi într-un loc poate mai exotic sau măcar mai puțin poluat. Dar, din păcate, acest lucru e imposibil. Locuiesc în cel mai mare și mai haotic oraș din țară. De poluare nu mai zic!
Prima victimă a fost tenul meu. Se vedea de la o poștă că era ceva în neregulă cu el: pori dilatați, aspect neuniform și tern. Însă de când am descoperit fiolele La Cabine Vitamina C, pot spune că nu mai e o victimă, e un învingător!

De ce am ales tocmai aceste produse? Ei bine:

Lejeritate în aplicare. Rupem fiola, aplicăm dispozitivul cu capăt de pipetă, punem în palmă sau pe o dischetă câteva picături și masăm. (Bonus: o fiolă poate dura mai multe zile.)

A
bsorție rapidă datorită formulei non-grase.

Concentrația exactă de ingrediente active de care pielea mea are nevoie.

Atestarea rezultatelor promise: studiile arată o descreștere a ridurilor de 70%.

Boost de luminozitate. Vitamina C hrănește tenul, contribuind la rejuvenarea acestuia prin stimularea producției de colagen.

Instagram ready în orice moment. Deoarece această vitamină reduce petele pigmentare și semnele lăsate de acnee sau erupții, sunt gata de poze chiar și atunci când nu port niciun fel de machiaj.

Numai complimente în orice zi. Având un ten așa luminos și vizibil mai tânăr sunt asaltată de complimente.

Este o gamă accesibilă și adaptată nevoilor tuturor. Eu, de pildă, mi le comand de pe site-ul Farmacia La Preț Mic,  deși la fel de bine le-aș găsi și în farmaciile lor fizice lansate în urma succesului înregistrat online. Dar, pentru mine e mai simplu așa. În plus, putem cumpăra fiolele La Cabine fie în pachet de 10 fiole, fie în pachete de câte una, iar în gamă mai întâlnim fiole cu botox pentru ten netezit, fiole anti-imperfecțiuni și altele.
Pe scurt: aceste fiole sunt arma mea secretă, iar sfatul meu pentru voi e să vă pregătiți propriul arsenal. Tenul vostru vă va mulțumi!

Capitolul 2: Madrid

Am scris acel articol în 30 de minute, am apăsat „Publish” și am trimis. Apoi mi s-a părut cam neglijent. Însă G. mă asigurase pe tot parcursul drumului spre casa mea că totul o să fie OK, că voi câștiga oricum. Avea el să se asigure. Și, nu știu cum a reușit, dar am câștigat. Sincer, pierdusem concursuri de blogging cu texte mult mai bune, iar acesta era cam nul și la SEO. Nu mai conta… în câteva zile eram deja în avion la clasa I. A fost… ca în filmele acelea hollywoodiene exagerate: cu șampanie și tot tacâmul.

Apoi, o limuzină (cum altfel) m-a dus la Hotel Palacio del Retiro. Clădirea era impresionantă, un adevărat palat ce a aparținut cândva unei familii de nobili excentrici. Am pășit în lobby-ul elegant, parcă desprins din anii ’20, mi-am luat cheia de la recepție și am urcat în cameră. Evident, ce am văzut acolo m-a lăsat cu gura căscată: un tavan imens, un pat cât tot dormitorul meu de acasă și o priveliște sublimă spre Parque del Buen Retiro. Însă nu am avut prea mult timp de zăbovit. După un duș rapid, m-am schimbat și m-am strecurat afară din hotel. G. mă aștepta deja într-o mașină și mai ponosită decât Loganul folosit în România: un Seat Ibiza de prin ’92 cel puțin.

Aveam doar această zi la dispoziție, așa că trebuia să ne mișcăm rapid. M-a dus la Chocolateria San Gines, unde în fața unei porții din faimoasa lor ciocolată caldă servită cu un churro alături, mi-a prezentat tot restul echipei. Evident, toți erau bărbați și niciunul nu-și folosea numele ci doar litere: D, E și F. Și, la fel de evident, toți au râs de „accentul meu stâlcit luat din telenovelele Mexicane”.

Dar, erau tipi de treabă. Și, în sfârșit, mi-au împărtășit și mie tot planul. Eu aveam să opresc energia în aripa de vest a palatului, D și E trebuiau să înlocuiască un set de bijuterii cu diamante cu niște falsuri bine reușite, iar F și G urmau să ne aștepte într-o dubă  de  Correos (Poșta Spaniolă).

Părea ușor, dar sincer, eram cam speriată. O senzație de teamă, un fior ce îmi începea de jos, din degetele de la picioare și ajungea la ultimul fir de păr pusese stăpânire pe mine. Însă nu mai era loc de întoarcere. Intrasem în horă și trebuia să joc! 24 de milioane de euro! Îmi repetam asta ca o mantră, o rugăciune…

Ne-am terminat ciocolatele, apoi băieții s-au oferit să-mi arate puțin centrul orașului pornind de la kilometrul zero: Puerta del Sol. Tot acolo am văzut și simbolul orașului: El Oso y el Madrono. Apoi am pornit încet spre Palacio del Oriente. Aveam de străbătut cam 950 de metri, era o zi frumoasă de mai. Soarele încălzea cu razele sale calde clădirile de culoarea unei creme de vanilie, dar și trecătorii. Un grup de copii tot alerga pe lângă noi cu înghețate în mână. Tot zumzetul acela primăvăratic mă făcea parcă un pic mai optimistă.

madrid la casa de la cabine
sursa foto: canva.com

Palatul regal din Madrid e, cred, cea mai impresionantă clădire pe care am văzut-o vreodată. Nu am stat prea mult pe gânduri pentru a emite această judecată de valoare și nu cred că se va schimba prea curând. O clădire construită în dulcele stil clasic, cu săli imense, luxoase, pline de operă de artă. În altă viață, poate, m-aș fi „pierdut intenționat” pe aici pentru a studia fiecare dintre cele 3418 camere. Dar, atunci, misiunea mea era clară: să aflu unde sunt amplasate camerele de luat vederi. Ceea ce am și făcut cu maximă atenție, rămânând în palat până aproape de ora închiderii.

Ne-am regrupat apoi pe terasa Palacio de Cibles de unde tot Madridul se întindea leneș la picioarele noastre. Soarele urma să cadă și totul era învelit într-o aură caldă.

Am revizuit planul. Știam ce e de făcut, memorasem fiecare  dintre cele 2000 de camere de luat vederi și realizasem că nu va fi atât de greu. Am servit câte o cerveza, apoi ne-am retras fiecare, continuându-ne discuția până spre miezul nopții pe chat-ul nostru de pe deep web.

Capitolul 3: Testarea de produse La Cabine

În dimineața următoare,  m-am alăturat grupului de câștigători din toată lumea ce au fost transportați la palat cu un microbuz extrem de modern.  Odată trecută de poartă, am făcut pe turista uimită, ba chiar mi-am tras și câteva selfie – chestie aparentă doar, în realitate voiam să am ca reper vizual locul unde F și G parcaseră duba de Correos:  un colț din zona de vest, la umbra unui copac.

Am pătruns apoi în sala de expoziții. O încăpere înaltă, cu pereți albi străjuiți de coloane de marmură. În mijlocul ei, era un soclu pe care se afla toată gama de produse La Cabine, produse dezvoltate cu grijă și responsabilitate în Spania. Evident, în încăpere era și actrița Ana Obregón, ambasadorul brandului și, totodată membru în echipa de dezvoltare La Cabine. Ne-a întâmpinat cu un zâmbet de milioane și ne-a ținut un discurs tare fain despre produse, despre beneficiile fiecăruia și despre motivul pentru care ea adora produsele La Cabine:

Îmi plac lucrurile rapide, flash - cu aceste cuvinte ne-a venit ideea unui format ușor de folosit și care se absoarbe repede așa cum sunt fiolele. De atunci, le port mereu în geantă și am participat și la dezvoltarea liniei de îngrijire facială.

Traducere personală a unei declarații a actriței Ana Obregón de pe site-ul lacabine.es
la cabine
sursa foto: Facebook La Cabine România

Vorbea tare frumos, vocea ei era așa plăcută… Parcă spunea povești așa cum se spuneau odinioară la emisiunea Noapte bună, copii! Dar, oricât aș fi vrut să o ascult aveam o misiune de îndeplinit. Așa că, încet, încet am început să mă îndepărtez până am ajuns pe culoarul vestic. Sigură pe mine, am început să mă îndrept spre camera de control. Însă de niciunde un „Alto ahi!” (Oprește-te) a vrut să mă oprească, am ignorat avertismentul. Apoi, o împușcătură a străpuns liniștea ca un ac ce penetra un balon plin cu apă.

Poc!

Epilog

Unde sunt? De ce sunt atât de transpirată? Ce a fost asta? Îmi scutur capul și realizez că sunt în cămăruța mea mică și întunecoasă din Berceni. Pe laptop rulează un episod din La Casa de Papel, serial de unde mi-am luat și eu porecla, Tokio.

Mă ridic din pat, mă spăl pe față, sparg o fiolă de La Cabine Vitamina C, o aplic, apoi îmi dau și cu niște cremă hidratantă.

Mă duc în bucătărie și, în timp ce espressorul îmi prepară cafeaua, mă uit la notificările de pe telefon:

Reminder: deadline proba 7 din SuperBlog. La Cabine & Farmacia la Preț Mic.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2021. Proba 7.

Sharing is caring:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on email

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: