Cuprins
Există cărți care rămân mereu cu tine, indiferent de trecerea timpului. Au trecut aproape două luni de când am terminat Femeia la 1000°C și povestea ei e încă vie. Adevărul e că aveam mari așteptări de la ea, dar nu mă așteptam să mă surprindă atât de mult: de la stilul de scriere, la poveste, la detalii – totul e perfect.
Hallgrimur Helgason, autorul acestei capodopere, reușește să sondeze interiorul unei femei și să-i transpună apoi toată pleiada de stări. Face asta cu o precizie chirurgicală, iar romanul rezultat are forța unui „atac militar […] aduce aminte inevitabilw de Toba de tinichea a lui Günter Grass, dar Hera este mai modernă, o eroină cu porniri sexuale, o parte
#MeToo și două părți #SodThem” (The Guardian).
Despre Femeia la 1000°C
Romanul are la bază o discuție telefonică întâmplătoare pe care autorul a avut-o cu nepoata primului președinte al Islandei. Însă povestea este una pur fictivă.
Personajul principal al cărții este Herra Björnsson o femeie ajunsă la 80 de ani ce locuiește într-un garaj închiriat a cărei avere constă într-o grenadă de mână din al Doilea Război Mondial. Sătulă de viața pe care o trăiește în prezent, Herra își face singură o programare la crematoriu – acolo unde i se propune o dispariție rapidă, la o temperatură extrem de ridicată: 1000°C. Însă, în timpul pe care îl mai are, ea își rememorează viața.
Episoadele nu se succed cronologic căci „după ce ai trăit un internet întreg de evenimente, o căruță de zile, e greu să le mai deosebești unele de altele”.
Herra a fost mereu diferită, cumva rebelă față de femeile din generația ei. Asta datorită modului în care experimentează războiul: în mare parte de pe linia de front. Dar, cu toate acestea, romanul nu este unul previzibil. Herra nu e aruncată într-un ocean de neputință, ea e mereu o luptătoare și își duce viața așa cum vrea: după propriile reguli, explorându-și sexualitatea, călătorind în jurul lumii, luând decizii greșite, intrând în relații toxice, devenind o mamă denaturată. Pe scurt, Herra e definiția perfectă a expresiei franțuzești „je m’en fiche”.
Cum am citit romanul?
Recunosc, m-am cam speriat de dimensiunile acestei cărți: 538 de pagini. De asemenea, și modul în care evenimentele sunt prezentate: de parcă ar fi piesele a două puzzle-uri amestecate printre care se strecoară și cioburi de prezent parcă m-a bulversat la început. Dar, am continuat.
Helgason face o treabă extraordinară intrând în pielea unei femei și redând toate trăirile ei: de la copilărie, la discriminări, descoperirea sexualității, viol, pierderi, nașteri etc. Iar Hera e un personaj remarcabil care nici măcar la 80 de ani, după toate prin câte a trecut, nu se dezice de caracterul ei și-și trăiește viața la maxim – are chiar și profiluri false pe rețelele sociale. E acidă, dar adorabilă în același timp.
Pe scurt: Femeia la 1000°C a fost o lectură pe gustul meu. Are o structură inedită, un personaj remarcabil, o poveste aparte. E o carte pe care trebuia să o citesc și v-o recomand cu tot dragul și încrederea că vă va mișca și vouă rotițele.
15 Comments
Cu siguranta mi-ar placea povestea! Multumesc pentru recomandare!
E tare faină ❤️
După o așa descriere, cum să nu fiu curioasă? O voi citi și eu, cu siguranță.🙂 Îți mulțumesc, Diana, pentru recomandare! ❤
Cu drag, Cristina ❤️
Ma tenteaza de ceva vreme, nu pot sa neg. Aprecierile tale nu pot decat sa ma faca sa vreau mai mult sa o citesc. Multumesc! <3
E un must, dacă pot spune așa 😁
Hm, tare interesantă pare! Prezentarea ta e tare frumoasă!
ma sperie sutele de pagini, dar e interesanta cu totul
Merită, să știi 🙂
Am cartea și mă cam tem să o încep. Nu știu exact de ce, dar nu e vorba de dimensiunea cărții, de numărul de pagini, ci.. mă tem ca nu cumva să mă pierd în poveste, să nu-mi scape detalii, să nu fie prea mult, iar eu să pierd firul. Mă tem de faptul că nu o să-mi placă. Și-ar fi păcat..
E o carte dificilă ca structură, dar merită din plin, Laura 🙂
Mulțumesc mult, Diana! :*
❤️
Mi-a trezit interesul…
Mă bucur, e o carte ce merită cu adevărat 😁