Cuprins
Luna iulie a trecut nu știu cum, nu știu când și pe unde. Se întrevăd multe schimbări pentru mine, iar asta m-a ținut ocupată, ocupată, ocupată. Însă a fost bine așa. Detest perioadele în care nu am ce face, mă fac să mă simt inutilă.
Cu toate acestea, nu am putut să nu îmi aloc timp pentru lectură. Cititul înseamnă multe pentru mine. Dacă scrisul îmi e supapa prin care eliberez tot ce acumulez, cititul îmi e combustibil. Astfel că, oricât de obosită, ocupată, fără chef, nervoasă ș.a.m.d. nu se poate să nu citesc măcar câteva pagini.
Deci, da, am citit. Din păcate, nu am avut și timp pentru a scrie despre fiecare în parte. Așa că am hotărât ca acum, cât încă sunt proaspete, să scriu un soi de jurnal de lectură, un wrap-up (cum e la modă să se spună) al lunii iulie. Și, cred eu, pică tocmai la fix, căci poate unii dintre voi sunt în căutare de recomandări de cărți tocmai bune de luat în bagajul pentru mare sau, mă rog, pe unde mai mergeți voi în august.
Citite în luna iulie: recomandări de cărți lecturate în format fizic
Cum vă spuneam într-un articol anterior, am un algoritm după care îmi aleg cărțile ce urmează a fi citite. În general, în fiecare lună încerc să citesc atât ficțiune, cât și non-ficțiune, autori români și străini, cărți în română sau în alte limbi, cărți în format clasic și în format electronic.
În luna iulie am citit patru cărți și jumătate (una o începusem din iunie) în formatul clasic, așa că voi începe cu acestea căci am mai multe de scris. (Deh, doar de data aceasta, cantitatea câștigă!).
How to Style Your Brand de Fiona Humberstone
Am fost conștientă că am ales o carte mai mult pentru designeri, dar speram să găsesc și ceva informații aplicabile pe partea de branding. Din păcate pentru mine, am găsit informații foarte basic din domeniul acesta: importanța logo-ului, a culorilor alese, a unității vizuale.
Cu toate acestea, voi recomanda How to Style Your Brand tuturor celor ce vor să pornească pe drumul design-ului de brand sau UX design-ului. Conține foarte multe informații din aceste nișe și e foarte fain și clar ilustrată.
Pacienta tăcută de Alex Michaelides
Pacienta tăcută e un roman în jurul căruia s-a creat mult hype. Toată lumea o recomandă. Recunosc, am pornit lectura cu așteptări mari, gândindu-mă că romanul de debut al lui Alex Michaelides se va potrivi, cumva, în aceeași pantofi cu Înainte să adorm. Dar, se pare că tot romanul lui S.J. Watson rămâne thriller-ul meu preferat.
Pacienta tăcută poate ocupa locul doi în top căci, da, în mare e o poveste bună, plină de suspans. Și cum altfel să fie o poveste despre un psihoterapeut (Theo) care se angajează într-un spital pentru persoane cu probleme psihice cu dorința de a desluși misterul unei paciente care refuză să vorbească despre care toți cred că și-a ucis soțul (Alicia). În cartea asta, de fapt, nimeni nu e întreg la cap. Chiar și doctorii sunt dubioși, iar de pacienți sau de celelalte personaje, ce să mai zic?
Am apreciat, mai ales, spiritul de luptător al lui Theo, el luptând birocrația și ostilitatea celor ce au cunoscut-o pe Alicia înainte de momentul în care a decis să nu mai vorbească. A fost, pentru mine, o adevărată odisee. Însă multă vreme mi s-a părut că povestea a stagnat. De fapt, chiar voiam să renunț după vreo 150 de pagini. Am continuat mai mult din inerție și a compensat spre final. Așa că, da, recomand cartea, dar vă recomand să aveți și răbdare.
De vorbă cu necunoscuți de Malcom Gladwell
În De vorbă cu necunoscuți, Malcom Gladwell, pune sub lupă interacțiunile noastre cu străinii și ne arată de ce comitem erori de judecată în privința lor. De exemplu, știați că premierul britanic Neville Chamberlain l-a considerat inofensiv pe Hitler? Ori că Fidel Castro a reușit să ducă de nas CIA o bună bucată de timp?
În cartea sa, Gladwell, analizează toate aceste situații alături de altele: sinuciderea Sylviei Plath, escrocheriile lui Bernie Madoff, un scandal de pedofiliei, uciderea unei cetățene americane de culoare. Apoi, vine cu o radiografie a interacțiunilor noastre, a preconcepțiilor și a strategiilor noastre. De vorbă cu necunoscuți e un ghid care ne explică de ce reușim să generăm conflicte și neînțelegeri datorită modului în care comunicăm cu persoanele pe care nu le cunoaștem.
Paturi oculte de Doina Ruști
Paturi oculte a fost prima mea întâlnire cu scriitura Doinei Ruști. O întâlnire mult-așteptată, dar ca în cazul Pacientei tăcute a lui Michaelides, cumva m-a lăsat cu mixed feelings. De fapt, cartea în sine mi s-a părut o amestecătură de chestii care mi-au plăcut și chestii care nu mi-au plăcut, de perspective și situații.
Premisa poveștii, niște paturi-portal presărate prin București ce stârnesc curiozitatea a doi studenți la Litere (Florina și Lev) mi s-a părut una inedită. Mi-a plăcut și scriitura autoarei. Istoria paturilor mi s-a părut atât de fascinantă încât sunt convinsă că ar fi meritat un roman întreg, nu doar un capitol strivit între altele.
Însă, pe alocuri, povestea mi s-a părut întortocheată. Se schimbă planuri narative, chiar și protagoniștii. Iar faptul că ni se tot amintea că Lev este mort (cât încă nu era) mi s-a părut obositor, de fiecare dată când vedeam asta spuneam „Da` nu mai moare ăsta?”. Nu am găsit nici rostul unor cuvinte mai colorate, înțeleg că uneori ele au un rol în descrierea indirectă a unui personaj, aici au fost câteva care mie una mi s-au părut puse doar pentru a șoca.
De asemenea, mi s-a părut că autoarea se folosește de realismul magic pentru a elimina eventuale plot holes: de exemplu librăria ciudată a lui Lev. Și care a fost motivația lui de a deschide o librărie în holul TNB? Doar pentru că a putut? Iar lista ar putea continua. Însă nu aș putea spune că a fost o lectură chiar ratată, povestea a fost interesantă, dar nu neapărat genul meu. Dacă sunteți fani ai realismului magic, dați-i o șansă! E pentru voi!
Zaira de Cătălin Dorian Florescu
Am descoperit Zaira, cartea scriitorului elvețian de origine română Cătălin Dorian Florescu, la Dorina pe blog și m-am îndrăgostit de ea.
Scris la persoana I, romanul ne dezvăluie povestea Zairei – o păpușăreasă faimoasă din România anilor `60, acțiunea începând undeva în apropierea celui de-al Doilea Război Mondial și ține până aproape de zilele noastre.
Zaira crește pe o moșie din România anilor ’30 sub ocrotirea bunicii și a vărului Zizi care îi insuflă pasiunea pentru teatru. Însă războiul, fascismul și sosirea comunismului zdruncină viața fetei. Fuga din calea vicisitudinilor, prin Praga, o poartă pe Zaira, pe soțul ei și pe fiica lor în America. Acolo, reușește să-și reclădească viața, dar fericirea lipsește și, cu timpul, totul se năruie.
Pe scurt, Zaira e o carte cât o viață! Se citește ușor, cu sufletul la gură și întrebări în cap. Ritmul poveștii e foarte potrivit, fluent și presărat cu „imagini care oglindesc lucrurile mari în cele mărunte.” (Spiegel Online)
Pentru mine a fost o lectură extrem de plăcută, inspirată și cumva mă bucur că acest roman a fost publicat mai întâi în limba germană – așa are parte de recunoașterea ce o merită.
Citite în luna iulie: în format electronic
The Black Book / Cartea neagră de Orhan Pamuk
Se pare că iulie a fost luna premierelor pentru mine luna în care am descoperit scriitori. Pe lângă cei menționați mai sus, am făcut cunoștință și cu cu Orhan Pamuk, de data aceasta în format electronic.
Cartea neagră, romanul citit de mine, este considerat a fi „adevărata capodoperă a lui Pamuk”. În carte, îl urmărim pe Galip, un avocat din Istanbul. Într-o dimineață, el descoperă că soția lui a dispărut și se auto-convinge că l-a părăsit pentru primul ei soț, Celal, un
jurnalist de succes.
Galip încearcă să dea de Celal, dar constată că acesta a dispărut la rândul său. Pentru a da de urma celor doi, Galip se cufundă în viata, scrierile și identitatea lui Celal. Așa, află lucruri noi despre propriul trecut, dar și cel al lui Celal și al soției sale, descoperind de existența unei grupări de admiratori fanatici ai lui jurnalistului. Acesta din urmă fiind cunoscut ca un iubitor de coduri și jocuride cuvinte, iar cititorii săi căutau frenetic mesaje secrete în articolele sale.
Cartea a fost o lectură interesantă, un pic dificilă datorită simbolisticii și ideilor filosofice, dar a fost ceva diferit cu siguranță. Mi-a plăcut și modul în care este prezentat orașul situat pe ambele părți ale Bosforului: „ în Istanbul, civilizația se dezvoltă în mai multe straturi. Cartea neagră le unește într-un colaj plin de forță, […] nu am vrut niciodată cu tot dinadinsul să fim doar orientali sau doar occidentali, caci unicitatea vieții în Istanbul nu vine din originile ei occidentale sau orientale.” (Orham Pamuk).
Concluzia? Una singură: Cartea neagră e o carte de citit!
În loc de final sau wrap-up de wrap-up
Da, am ajuns și la final. Sper din suflet că ați rezistat până aici! Luna iulie a fost o luna plină de cărți interesante, poate nu toate 100% pe gustul meu, dar fiecare unică în felul ei. Voi ați citit vreo carte dintre cele prezentate? Care vă face cu ochiul? Aveți alte recomandări de cărți pentru luna august? Dacă da, vă aștept în comentarii!
10 Comments
Interesante titluri. Nu am auzit decât de Pacienta tăcută. De Doina Ruşti am citit „Lizoanca la 11 ani” şi mi-a plăcut mult.
Și mie cred că mi-ar fi plăcut mai mult Lizoanca din ce am citit despre ea, dar… am zis să încep cu ce a fost mai nou 😆
Nu am citit niciuna dintre acestea și De vorbă cu necunoscuți chiar îmi face cu ochiul. 🙂 Îți mulțumesc, Diana, pentru recomandări!
E o carte tare educativă 😀
Am citit de aici din lista Paturi oculte si mi-a placut, scriitura Doinei Rusti e deosebita, insa Mata Vinerii mi-a placut mult mai mult. O recomand calduros, e fermecatoare!
Da, la nivel de scriitură mi s-a părut interesant stilul Doinei Ruști, doar că în Paturi oculte mi s-a părut că a încercat să facă prea multe, tocmai de aceea îi voi mai da o șansă cândva 😀
Eu am inceput cu Manuscrisul fanariot, apoi Mata vinerii si apoi Paturile. Din aceasta despre care vorbim, recunosc ca tot povestea de epoca mi-a placut cel mai mult, a Pipicai si a lui Valache.
Da, chiar mi-ar fi plăcut dacă atenția ar fi fost mai mult asupra lui Valache și a Pipicăi, avea mai mult farmec povestea aia. Era magică 😁
In stilul Pacientei tacute, insa mult mult mai bine scrisa si cu informatii medicale multe, pe langa suspans, recomand Pacientul. Am scris despre carte pe blog. Iulie a fost pentru mine o luna plina, dar din pacate nu de carti. Am inceput totusi Drumurile Matasii, sper sa o termin pana in septembrie, dar am cateva carti care asteapta pe lista luna aceasta, pe langa multe articole incepute
O să mă uit, parcă am văzut la tine pe blog ceva, dar nu mai țin minte. Musai și tu să cauți Înainte să adorm, e supeeeeeeeeeeeeeer. Spor cu Drumurile Mătăsii, mie una mi-a plăcut mai mult decât Sapiens (de exemplu). Spor și cu articolele 😀