Cuprins
Crăciunul în 2021
M-am gândit săptămâni la rând la perioada Crăciunului, bine, ca mulți alții, dar m-am gândit cum să mă exprim mai pe înțelesul tuturor pentru că mă încearcă sentimente contradictorii. Nu că aș fi o mare scriitoare de folosesc cuvinte sau fraze pompoase, dar adevărul e că nu-mi plac sărbătorile. Și de când Diana a venit cu tema „Crăciunul de ieri și de azi” doar la asta mă gândesc. Toată lumea te vrea fericit forțat pentru că ți se urează în neștire „Sărbători fericite!” și e musai să fii fericit. Numai că nu pot așa. Nu mai pot să pretind că e totul bine în societate. De altfel, mă consider o persoană pozitivă și optimistă și fericită, dar cu picioarele pe pământ și nu-mi place să neg realitatea, cea din perspectiva mea (citiți mai departe). Ca dovadă, chiar anul trecut, pe vremea asta scrisesem un articol vesel despre ce adusese 2020.
Crăciunul 2021 nu ne va schimba, cum nu ne-a schimbat nici cel de anul trecut, nici cel de acum 10 ani. Și atunci, totul era la fel. Exact la fel. Ba nu. Acum avem târguri de Crăciun unde suntem încurajați să ne golim buzunarele, nu să ne dorim să devenim oameni mai buni în comparație cu noi, cei de anul trecut. Acum tot Corona celebrăm, tot ură răspândim, tot cu degetul arătăm. Oare când ne vom opri, când ne vom schimba obiceiurile astea primitive? Când ne vom bucura de viață cu adevărat? Când vom deschide porțile din inimile noastre? Adică voi ați văzut oamenii împingându-se și grăbindu-se să adopte un animal al străzii, să adune gunoaiele de pe stradă, să zâmbească, pur și simplu? Adică fără să-și dea coate în supermarket și să pornească circul? Fără să se certe pentru un amărât de loc de parcare? Când aflați răspunsurile, trageți-mă de mână.
Crăciunul este și despre singurătate
Îmi amintesc de un episod din clasa a IX-a în apropierea Crăciunului. Fusesem cu colegii de clasă să donăm portocale unor bătrâni dintr-un azil. Atunci m-am simțit importantă, m-am simțit generoasă și am simțit cum îmi crește sufletul în mine. Totuși, am fost tristă. Tristă că unii oameni sunt singuri, se simt singuri chiar dacă sunt înconjurați de alți oameni, probabil de cei nepotriviți. Pentru că vedeți voi, Crăciunul este și despre singurătate, tristețe, uitare, nepăsare și neiubire. Habar nu avem cum se simte singurătatea în pragul sărbătorilor. Dar ce mai contează?
Contează să avem coșul de cumpărături plin. Pentru că asta înseamnă Crăciunul și în 2021. Mâncare și băutură. Risipă alimentară. Mă puteți contrazice, aveți dreptul, dar an de an exact asta se promovează. Să avem ce să punem pe masa de Crăciun. Că dacă nu avem, ne facem de rușine și ne știe toată România. E un fapt, nu o judecată. Of, of. Cred că putem mai mult de-atât. Adică, putem să simțim, să empatizăm, să ne bucurăm din inimă, să ne iubim, să nu mai credem că doar bând și mâncând vom ajunge în împărăția cerului. Imaginați-vă iluminarea minții când ai băut 2 l de vin, unul de țuică, 3 pahare de vodcă și vreo 10 beri. Cred că se ajunge la Nirvana alcoolică. Dar, hai că devin arogantă și obraznică și o dau în bărci, nu? Sau am eu ceva cu românii!? Nu. Pur și simplu ne-am îndepărtat de tradiții și am uitat adevărata semnificație a Crăciunului. Care-i despre a fi, a trăi, a simți și a primi cu brațele deschise.
Bine, recunosc. Nu suntem toți la fel. Nu vreau să generalizez. Sunt și oameni total diferiți de cei de mai sus, dar mult prea puțini pentru a face o diferență semnificativă. Vă încurajez să semnalați toate faptele importante din jurul vostru ce se încadrează în categoria celor bune. Eu am multe de povestit, dar nu intenționez să mă abat de la ce-mi doresc să surprind aici.
Ăștia suntem, dragilor. Crăciunul 2021 miroase a ură și se vede ca un curcubeu de pozitivi și negativi, vaccinați și nevaccinați, europeni și restul lumii. Decorațiile și luminile din oraș sunt doar un joc de putere. Eu nu mai cred în povești. Crăciunul acesta e la fel ca cel de ieri. Probabil, la fel ca cel de anul viitor. Temător. Rasist. Dezbinător. Propagă neadevăruri. Intrigă. Împrăștie nepăsare și indiferență. Motto-ul acesta se potrivește perfect: „Dacă mie mi-e bine, poate să fie sfârșitul lumii .” Adică oamenii devin tot mai individualiști și dezinteresați în legătură cu ce se întâmplă în jurul lor. Sunt anesteziați, dar inconștient, fără voia lor. Așa vrea societatea. Fiecare pentru el.
Știu, v-am dezamăgit. Puteți arunca cu roşii, vă dau voie. Știu. Voiați o poveste ambalată în fundiță sclipitoare? Să mă prefac că totul este bine, să mă prefac că nu văd mizeria din noi, oamenii (zic noi, pentru că nu vreau să ies basma curată de-aici) și că preferăm să promovăm ura în locul iubirii, de cele mai multe ori? Că preferăm să rămânem în bula noastră unde e cald, bine și nimic nu ne strică vibrația pozitivă? Să inventez stări sau sentimente, poezii duioase cu fulgi de nea, cozonaci pufoși aburinzi și lumânărele cu miros de scorțișoară? Poate anul viitor voi încerca.
Ce-i ok și ce nu-i ok de Crăciun
E ok dacă ai/nu ai o tradiție de Crăciun.
E ok dacă ninge/nu ninge de Crăciun.
E ok dacă vrei/ nu vrei o masă îmbelșugată.
E ok dacă vrei/nu vrei/nu-ți permiți să-ți cheltuiești banii pe cadouri.
E ok dacă vrei/nu vrei să-ți petreci timpul cu/ești departe de cei dragi.
Nu e ok să te prefaci în bunul samaritean doar de Crăciun. Avem la dispoziție 365 de zile pe an pentru a ne gândi la binele celorlalți.
Nu e ok să faci excese de orice fel. Pe bune, nu suntem animale. Sau hai să ne înfrângem instinctul preistoric.
Nu e ok să fii lângă oamenii în preajma cărora nu te simți în largul tău, nu poți fi tu însuți. Alege-ți conștient compania.
Sărbători cu bine și sănătate.
Acest articol a fost scris de Aniela Ciurugeanu o persoană tare faină care mi-ar plăcea să scrie mai des pe blogul ei https://lumeaanielei.com/ . De asemenea, o găsiți pe Facebook și LinkedIn.
5 Comments
Subscriu în totalitate! Şi „arunc” spre voi cu 🤗🤗🙏🙏
🤗🤗
Mulțumim 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Mulțumesc pentru că m-ai primit în căsuța ta, Diana! O să încerc să scriu mai des. 😘
Așa să faci! 😘