Cuprins
Azi, 14 octombrie 2023, împlinesc 37 de zile de maternitate. Sincer, nu știu pe unde s-au dus zilele astea: probabil s-au risipit pe undeva. Mă uit la mogâldeața care acum doarme în stânga mea și mi se pare ireal. Cum am reușit noi, eu și A. să facem un omuleț așa perfect de gingaș nu știu. Sincer, și nu spun asta să mă laud, am avut noroc cu carul: avem un bebeluș tare cuminte, vesel și extrem de atent. Însă nu totul e roz și despre asta e acest articol. (O mică paranteză: nu-l scriu să mă plâng, ci sperând că ce scriu eu aici va ajuta pe cineva, cândva.)
Alăptarea - între sublim și horror
Obsedată de organizare cum mă știți, mi-am cumpărat de toate înainte să nasc. Și în cantități mari. Teoretic, în spitalul unde am născut nu aveam nevoie de nimic, dar tot mi-am îndesat în bagaj o grămadă de absorbante pentru sâni. Așa citisem eu pe un grup de Facebook că au făcut alte femei care au născut acolo. Cumva, în mintea mea, îmi imaginam că o să am lapte gârlă. Dar șoc! Nu a fost deloc așa. Am avut câteva zile în care deși puneam bebelina la sân, laptele nu venea. Abia în a doua zi acasă m-am trezit cu bluza fleașcă, am băgat pompa de sân în funcțiune și… minune! Au mai urmat câteva zile de pompat, apoi chemat un consultant acasă… acum suntem relativ bine la capitolul acesta.
Și aceasta ar fi povestea pe scurt. Povestea pe care am spus-o tuturor. Dar, ce nu știu alte persoane în afară de cele extrem de apropiate mie e că zilele acelea fără lapte au fost extrem de negre. Mă mir că nu am picat în depresia post-partum… nu mai era mult.
Tot timpul auzeam aceeași întrebare, dar sub alte forme: „Cu ce o hrănești?” / „Ai lapte?”. Și evident, au fost și voci care îmi repetau veșnicul: „lactația se bazează pe cerere și ofertă, dacă nu o pui la sân…”. Eh o puneam și din cauza atâtor replici mă simțeam incapabilă, mă simțeam o mamă proastă. Teoria o știam și eu, doar am citit atâtea cărți și făcut atâtea cursuri înainte. Practica e ceva total diferit și, cum în perioada asta ești un cocktail ambulant de hormoni clachezi destul de ușor. Atunci când plângea copilul, plângeam și eu. Eram într-o zonă a minții mele în care nu mai vreau să mă întorc.
Cum am ieșit de acolo? M-am tras singură la liman, mi-am zis că trebuie să fiu puternică nu pentru mine, ci pentru ea, pentru prințesa mea. Și da, acum suntem bine. Stăm și la sân, mâncăm și formulă. Însă tot nu mi se pare că alăptarea e ceva sublim, cum e ea prezentată. Pentru mine, la început, a fost frustrate, incapacitate. Acum îmi pun copilul la sân doar pentru că știu că îi face bine, chinul a fost parcă prea mare pentru a mă bucura de ea.
Colici și pusee de creștere
La începutul articolului vă spuneam că am un bebe tare cuminte. Dar, asta până să vorbim de colici. Atunci parcă se transformă și din copilașul ideal, devine unul tare gălăgios. Și stați să vedeți când peste toate vine și un puseu de creștere. Di-vin! Soluția pentru toate? Tot ce pot să vă spun e că acum am răbdare câtă nu am avut toată viața mea. La ea adaug și masaj + testat soluții anti-colici până când găsești ceva care să meargă (noi momentan suntem la Infacol).
„Nu o să mai ai viață!”
O altă replică pe care o auzeam parcă pe repeat e asta: „O să vezi cum o să schimbe totul, nu o să mai ai viață! Nu o să mai scrii / citești!”. Cred că oricine e conștient că cel puțin pentru o vreme prioritățile se schimbă. Dar, la urma urmei, mai ai nevoie să faci și lucruri care îți plac, care te relaxează, care îți amintesc de cine ești și cine ai vrut întotdeauna să devii. Ei bine, aflați că până acum am citit nu una, ci două cărți (bine, ușurele). În fiecare seară aproape mă uit la un serial cu A. Și uite cine a scris acum? Sigur, poate e cam dezlânat și grăbit articolul, dar e un nou început.
Nu vă promit că o să scriu mai des, am mai făcut asta și în articolul despre sarcină. Însă atunci când pot o să mai las câte un gând pe aici.
Voi ce mai faceți?
♥ D.
foto: Pexels
16 Comments
Cred că un sfat foarte bun ar fi să nu pleci urechea la ce ți se spune (știu, e foarte greu) și să faci cum simți! Îți doresc să treceți cu bine și cât mai ușor peste toate încercările vieții în 3 și să vă bucurați de fiecare moment! Sunteți o familie minunată și meritați tot ce e mai bun și frumos pe lume! Te îmbrățișez cu drag!
Mulțumesc, Oana! O să încerc să țin cont de sfatul tău!
Eu, una sunt bine, dar de scris nu am mai scris nici eu, chiar dacă nu am un bebeluș de îngrijit. 😁
Cred că a fi mamă și a crește un copil, indiferent de cât de mult te solicită și îți schimbă viața, e sublim.
Să fiți bine! 🤗
Peste câtva timp, când îți vei aminti de momentele astea, vei zâmbi și îți va fi dor de ele. ❤️
Eh, și scrisul are nevoie de câte o pauză… ne revenim noi! Mulțumesc, Dana <3
Felicitari, Diana! E un drum minunat cel pe care ai pornit, timpul trece imediat așa că bucură-te de aceste zilele de bebeluș cu prințesa ta ❤️
Mulțumesc, Ralu <3
Ce mă bucur să știu că sunteți bine! Acest lucru e cel mai important! Restul chiar nu mai contează! Zilele acestea de început sunt dificile, frumoase, dar vor deveni curând amintire. Un lucru e clar, crede-mă, copii mici probleme mici. Fiecare vârstă, la a copiilor mă refer, are farmecul, frumusețea, dar și problemele ei. Însă tu ești puternică și vei reuși să le rezolvi pe toate.
Ce fac eu?! Fac ceea ce știu cel mai bine să fac: mă joc cu creioanele colorate; mai citesc; mai fac o plimbare.
Îmbrățișări 🤗🤗♥️♥️
Mulțumesc, Aura mea! Ieri mă uitam pe poze și, Doamne, deja mă înfior când văd că unele lucruri sunt amintire deja. Mă bucur că ești bine și faci ceea ce îți place! Te îmbrățișez! 🤗❤️
Să vă bucuraţi de fiecare clipă împreună!
Mulțumim, Potecuță ❤️
Alaptarea are multe particularitati, si fiecare si-o gaseste pe cea care i se potriveste, cu sau fara supliment de formula si asa mai departe. Daca nu se lasa stresata de tot felul de sfaturi si pareri/impresii din jur, de la cei foarte apropiati si pana la necunoscuti impertinenti. Laptele face gaze, acestea se elimina greu uneori, de aici colicile, dar trec si ele, iar o repriza buna de ragait, plus acele solutii speciale ajuta mult si diminueaza disconfortul.
E foarte important sa iti faci timp si pentru tine. Nu trebuie sa te simti vinovata, iar dupa un pic de relaxare vei avea si mai multa energie pentru copil.
<3
Cred că mulți nu înțeleg că așa cum fiecare bebeluș e diferit și fiecare mamă e, mai ales când vine vorba de alăptare. Pfff, bine că am reușit că devenise o întrebare la fel de agasantă precum „voi când faceți un copil”. Da, încet-încet îmi fac timp și pentru mine, măcar câte o oră pe zi pentru început (așa mi-am propus). Mulțumesc, Ana pentru sfaturi și încurajări ❤️🤗
Mai mult încurajări decât sfaturi, de multe ori fac mai mult bine. Eu nu prea am primit încurajări, iar majoritatea sfaturilor nu erau deloc emise cu bunăvoință. Nu ai de ce să permiți nimănui să intre cu bocancii în viața ta privată, indiferent de așa-zisele bune intenții care se folosesc drept paravan și pretext.
Să știi că ai mare dreptate și eu am persoane care parcă vor să intre cu bocancii în viața noastră privată acum, persoane care nu înțeleg că vremurile s-au schimbat mai ales… E deranjant oricât de mult ar încerca ei să disimuleze totul.
E nepotrivit din toate punctele de vedere. Si nici prea util nu e, de cele mai multe ori.
De multe ori sunt nu doar inutile ci și practici demodate ori demontate de studii recente. Altele sunt pur și simplu superstiții…