Cuprins
Așa cum obișnuiesc la fiecare început de an și în 2024 mi-am setat un target pe GoodReads. Treaba asta ține mai mult de organizare și de obișnuință, știți deja că nu sunt un cititor maratonist. Am și perioade când nu citesc nimic: ori nu am chef, ori sunt într-un reading slump sever. Însă tind să cred că pentru anul acesta mi-am setat un număr mult prea mic de cărți. Mi-am propus să citesc 24 de cărți, adică două pe lună. Mi se părea greu să reușesc mai mult cu un bebeluș în dotare. Cu toate acestea, luna ianuarie m-a luat prin surprindere din punct de vedere livresc: am citit șase cărți!
Voi vedea dacă reușesc să țin ștacheta atât de sus și lunile următoare, nu promit nimic! O să încerc să citesc măcar o carte pentru provocarea lunară de lectură de pe grupul de Facebook al blogului. (Dați-mi de veste dacă vreți și voi să vă înscrieți!) Revenind, da am o provocare lunară pe grup, una faină zic eu. Scopul ei e să ne scoată (da, inclusiv pe mine) din zona de confort a genurilor preferate.
Acestea fiind zise, cred că e cazul să vă povestesc despre lecturile mele din luna ianuarie 2024. Probabil le-ați mai văzut pe Facebook sau Instagram, dar e momentul să aprofundăm puțin. Și pentru că ar fi multe de scris vă propun să începem cu cărțile semnate de autori români contemporani.
Promisiuni pe o frunză de arțar de Em Sava
Nu mi se întâmplă des să mă îndrăgostesc de o carte de la primele cuvinte, dar și când se întâmplă, e clar că acea lectură îmi va fi balsam pentru suflet multă vreme. Promisiuni pe o frunză de arțar e un roman semnat de Em Sava, deci cumva știam că-mi va intra la inimioară, dar nu mă așteptam să fie așa. Cartea e scrisă cu o gingășie aparte, o dulceață care îți intră la suflet, iar povestea… stați doar să vă povestesc!
La fel cum e și Em, povestea asta e împărțită cumva între două lumi: România și Canada, dar sufletul ei e profund românesc. Țin minte și ce îmi spunea Em despre limba română într-un interviu: „Româna e spațiul meu de joacă unde pot să fac orice sau am iluzia că pot face orice […] Însă scrisul pentru mine este ca un film ce rulează în interiorul meu. Și se întâmplă românește.” Se și simte românește și asta o simte orice cititor al ei.
Cel mai bun exemplu în acest sens e Ana, dar și Promisiuni pe o frunză de arțar are acel je ne sais-quoi neaoș. Nu știu cum ar simți un străin această carte, probabil ca o curiozitate, un portret al unei lumi… exotice, dar nu în modul acela cu palmieri și șezlonguri la soare, ci în modul cu blocuri gri, concepții învechite și PCR (pile-cunoștințe-relații).
Așa cum notam și în prezentarea făcută pe Social Media, povestea e una dulce-amară. Ea se se desfășoară pe două planuri: România din zilele noastre cu toate ale ei și România comunistă, la fel, cu toate ale ei. În prezent o avem pe Thea, o elevă excepțională, crescută de bunica maternă așa cum poate ea mai bine dintr-un salariu de profesor. Evident, fiind elevă la un liceu „de fițe” devine și ținta glumelor colegilor ei. În celălalt plan ne este prezentată povestea de iubire a lui Matei și Ingrid, părinții Theei. Iubirea lor mi-a amintit cumva de Liceenii și Declarație de dragoste, dar cred că și tinerii din ziua de astăzi se vor regăsi. Din păcate, povestea celor doi nu are un final fericit, ea e nimicită de orgoliile părintești și de rigorile comunismului.
Dragoste, tinerețe și alte greșeli de Raluca Anghel
Pe Raluca Anghel sigur o știți, a trecut de câteva ori pe aici și a lăsat în urmă câteva guest posts faine. De asemenea, ea scrie despre minimalism, cărți. filme și dezvoltare personală pe blogul ei. Poate îi citiți deja: E un mic secret. Dar, știați că ea scrie și povești? Ei uite că tocmai a debutat la editura Siono cu Dragoste, tinerețe și alte greșeli – un chick lit (adică o carte de gagici) cu tot ce-i trebuie. Pe alocuri chiar m-a dus cu gândul la un Sex & The City ancorat în autohton, dar cu un final un pic diferit (nu vă spun ce că ar fi spoiler).
Cum vă spuneam, romanul are de toate: relații toxice sau mai puțin toxice, situații amuzante, situații dramatice, prietenii, scorpii de oraș și alte personaje interesante. E un debut, da, un cititor format își dă seama de asta însă povestea e una faină, care te ține în priză și te face să vrei mai mult.
Pe coperta IV, doamna Irina-Margareta Nistor (da, chiar dumneaei) notează următoarele: „O călătorie în vremurile recente, […] scris totul la persoana întâi, asemeni unui jurnal intim, în care ne e îngăduit să tragem cu ochiul. […] Umor, englezisme, prezentze vagabondare, precum și o soluție salutară pentru cel mai mic act de violenta în cuplu, care nu trebuie tolerat și de neuitat ca : schimbi locul, schimbi norocul și chiar și soarta, sigur în bine!”
Romanul se deschide cu Mar fugind de o relație toxică și o excursie neplanificată la mare de unde începe un adevărat vârtej de întâmplări care vor modela cursul vieții eroinei noastre. Avem de-a face cu o lectură ușoară înțesată cu dialoguri, fapt ce mi-a dat senzația că urmăresc un serial. Personal, aș fi vrut ca pe alocuri să aflăm mai multe despre ce se petrecea în sufletul lui Mar, dar asta e doar o chestie de gust. Povestea se desfășoară într-un ritm alert, iar cititorul nu poate decât să se întrebe cu cine va rămâne Mar?
E o carte de vară, după cum am notat și pe Social Media (și poate nu întâmplător porecla eroinei e Mar, adică „mare” în spaniolă).
În loc de încheiere
Și cam atât pentru moment. Voi ce autori români contemporani ați mai citit? Care v-au plăcut în mod deosebit?
♥ D.
foto: Arhiva personală & Canva Pro
10 Comments
Eu am citit „Ce vrăi a mai făcut pisica mea”, antologia de la Humanitas, și recunosc că mi-a plăcut mult porția de pisiceală de acolo. E pe toate gusturile – mai delicată, mai la obiect, cu umor care mai de care mai delicios. „Promisiunea…” urmează și la mine. Am citit de la Em Sava „Ana”, „Orizuru” și „Fluturi și alte frunze”, un condei stilat și emoționant, deci mă aștept să îmi placă. 💖💖
Lecturi cât mai plăcute în continuare! Lectura e o manieră foarte bună, zic eu, de a te deconecta când ai grijă de un bebeluș, în orele liniștite. Nu poate fi totul numai muncă și iar muncă. Spre surprinderea mea, am reușit și eu să citesc un număr destuld e mare de cărți luna aceasta, chiar dacă eu nu îmi pun target pe Goodreads – n-am acest tip de setup mental.
Am văzut, pare interesantă cartea (și asta vine de la a dog person). Eu mai am de citit Orizuru, o am în bibliotecă și curând îi vine rândul cred. Lectură chiar mă ajută să mă relaxez și să îmi limpezesc gândurile.
Eu am terminat de recitit povestirile din „antologia noastră” și am mai citit „Exerciții de liniște” de Cezar Amariei și cam atât dintre autorii români.
Frumos ❤️ Exerciții de liniște chiar sună interesant.
Hărnicuțo, bravoo! Am furat și eu de la tine. Tot recuperez eu cumva, ceva, nu mă las.
Mulțu 😘 Să îți fie de folos!
Când am văzut că citești Promisiuni, m-am gândit cum o vei recepta din ipostaza ta de tânără mămică. Cum vei privi povestea de dragoste, atât de tulburător-dulce dintre mamă și Thea… Îți mulțumesc mult pentru povestea poveștii.
Mi-a plăcut mult. Știam că dragostea de mamă e mare, dar nu îmi imaginam în ruptul capului că e chiar așa. Mi-a plăcut atât de mult că i-am dat-o și lui mami meu să o citească. ❤️
Mă bucur tare mult. Tu știi… Te pup
❤️