De ziua ta, femeie! – o nouă antologie în care apar

de ziua ta, femeie!

Acum câțiva ani am citit volumul de proză scurtă Cea mai frumoasă carte din lume semnat de Eric-Emmanuel Schmitt. Toate povestirile din volum au fost deosebite și m-au făcut să-l îndrăgesc pe scriitorul franco-belgian. Însă ultima dintre ele, cea care dă și titlul în limba română al volumului, a fost parcă și mai specială. Mi-a rămas în gând multă vreme și, fără să vreau, atunci când am aflat de noul proiect al editurii Siono mi-a zburat mintea la ea. 

În nuvela lui Schmitt, un grup de disidente dintr-un gulag decide să lase un ultim mesaj pentru fiicele lor. Noua antologie Siono, pe de altă parte, probabil a ridicat ceva sprâncene prin tematica sa culinară asociat titlului De ziua ta, femeie!. Să fim trimise la cratiță și de ziua noastră? Hmmm… eu zic că nu-i neapărat asta! Dacă ne punem pe răscolit înlăuntrul nostru vom vedea câte amintiri frumoase și profunde sunt legate de arome, de mâncarea pe care doar mamele sau bunicile o preparau, de toată magia care înconjura bucătăria, de toate eșecurile și reușitele noastre. Iată deci, de ce un volum culinaro-prozaic poate fi un cadou de suflet, așa cum a fost și cartea disidentelor pentru fiicele lor (era una de bucate).

Ar fi greșit, totuși, să pornim de la premisa că antologia De ziua ta, femeie! cuprinde doar nostalgii. E un buchet de emoții din care mă bucur că face parte și povestirea mea, Gustul copilăriei. Cum vă spuneam și în newsletter (aici), am avut ceva emoții. Și nu, nu a fost vorba doar de eterna mea luptă cu sindromul impostorului. De data aceasta am și ignorat o parte din cerință și, în loc să vin cu ceva amuzant, eu am scris un thriller. Dar, până să ajungem la povestirea mea, mai sunt și altele.

 

Poveștile mele preferate din antologia De ziua ta, femeie!

de ziua ta, femeie!

Cum spuneam, poveștile din volum sunt foarte variate. Nu se putea altfel, doar vorbim de 4o de texte scrise de autori cu background-uri diferite. Da, e un număr destul de mare și cum lectura e o experiență ce se trece musai printr-un filtru personal, cu unele texte am rezonat mai mult, iar cu altele mai puțin. Așa că am decis să mă opresc un pic, vreme de câteva propoziții la povestirile care mi-au atras atenția de data aceasta.

Pe lângă acestea, mai țin să menționez câteva autoare care au scris texte care au fost cât pe ce să le includ în topul preferințelor: Gabriela Covaci, Irina-Cristina Țenu, Florina Popa Dumșe, Simona Ferrante, Vavaly. (Atenție însă: ordinea e pur aleatorie în ambele cazuri și, cum spuneam, lectura e subiectivă.)

Povestea mea din antologia De ziua ta, femeie!

de ziua ta, femeie!

Deși am mai scris texte cu unele particularități de thriller în antologia S.I.M.T. Calea Către Carte, Gustul copilăriei aparține 100% acestui gen. De ce? Pur și simplu așa mi-a venit. Am citit cerința și povestea mi-a încolțit în minte instant. Desigur, ideea era mai amplă și poate cândva o să aprofundez povestea Stelei, eu zic că merită asta. În acest demers ar trebui să țin cont și de părerea voastră. Știți că nu-mi place să-mi laud scrisul, prefer întotdeauna să aflu părerile voastre bune sau rele. Doar așa pot crește. Așa că, dacă ați citit deja Gustul copilăriei lăsați-mi, vă rog, o părere!

D.

Sharing is caring:

Hai să ne citim și pe mail!

Bi-lunar trimit vești despre ce am mai scris pe blog, conținut exclusiv și recomandări faine!
© dealedianei.ro, 2021