Am trecut în 2025 de câteva zile, așa că e momentul potrivit să vorbim și despre cele mai bune cărți citite anul trecut (e o tradiție până la urmă).
În 2024 am avut perioade în care am citit foarte mult, dar și perioade în care am șomat la acest capitol fie din cauza timpului, fie din cauza… chefului. Totuși, am reușit să citesc destul de multe volume ținând cont de condițiile date. Conform Goodreads au fost 47 de cărți, dar la ele se mai adaugă încă două care nu au fost înregistrate pe platformă. Iată și o scurtă trecere în revistă a lor:
Din punct de vedere al genurilor, a predominat ficțiunea: 39 de cărți (dintre care 14 semnate de autori români contemporani). Însă marea noutate a fost că la capitolul non-ficțiune din zece volume, cinci au fost semnate de autori români.
De asemenea, nu am inclus pe listă cele două antologii în care am apărut: S.I.M.T Calea Către Carte. Pe muchie de poveste și De ziua ta, femeie! (deci și din punct de vedere al scrisului, pot spune că am avut un an excelent). Cum am contribuit direct la aceste volume, mi s-a părut că aș fi trișat. Oricât de mică sau de mare ar fi contribuția mea, orice text publicat e simțit, iubit, trăit, impregnat în suflet.
Revenind la cărțile pe care doar le-am citit, evident, unele au fost mai bune, iar altele mai puțin. Ca în fiecare am, am făcut și un top (extrem de subiectiv, evident): cele mai bune 5 din fiecare categorie. Dacă sunteți curioși, poate vă vor fi de folos recomandările mele spre alegerea viitoarelor lecturi așa că rămâneți aproape și înarmați-vă cu răbdare, urmează un articol luuuuung 😀
Ori poate vă interesează doar un anumit tip de lecturi
Cele mai bune cărți de ficțiune citite în 2024
Cititul e ceva tare subiectiv. Fiecare lectură, mai ales în cadrul ficțiunii zic eu, e trecută printr-un filtru personal și apoi pus sub microscopul sentimentelor. De aceea nu mereu ni se pupă gusturile (și e bine așa! lumea ar fi taaaare monotonă dacă am fi toți la fel).
Când e vorba de ficțiune, la mine contează mult simțirea. Ceea ce îmi transmite o carte. Valoarea literară e pe plan secund, dar asta nu înseamnă că apreciez maculatura. În fine, discuția e mai lungă și nu acesta e scopul meu azi. Vreau doar să vă prezint acele lecturi care mi-au mers la suflet și asta voi face. (Și pentru că e greu de departajat, am și două mențiuni la capitolul ficțiune.)
Top 5 cărți din literatura universală
Pe locul 5 am plasat Femeile Weyward. A fost o lectură un pic atipică pentru mine căci are și ceva elemente de fantastic, dar mi-a plăcut modul în care autoarea a alternat cele două planuri temporale – a fost ceva foarte echilibrat, niciunul nu l-a eclipsat pe celălalt, ambele mi-au plăcut la fel de mult.
Pe foarte scurt: în roman este vorba despre trei femei din neamul Weyward care trăiesc în ere diferite, dar sunt unite de un secret puternic. În 1619, Altha, e acuzată că a ucis un om folosind farmece. La peste trei secole distanță, în 1942 Violet refuză să se conformeze regulilor societății și se revoltă împotriva unui tată despotic. Și, mai aproape de noi, în 2019 Kate se ascunde în cabana moștenită de la sora bunicului ei, sperând astfel să înceapă o nouă viață departe de partenerul abuziv. Sună interesant, nu?
Librăria din Teheran e pe locul 4. E o poveste de iubire dureroasă, care pe alocuri mi-a amintit de Cel care mă așteaptă. Roya și Bahman se întâlnesc și se îndrăgostesc iremediabil în librăria domnului Fakhri. Însă povestea celor doi nu va avea parte de un „fericiți până la adânci bătrâneți” căci conjuctura politică a vremurilor în care își trăiesc iubirea îi va despărți. Dacă va fi, totuși, o despărțire definitivă va trebui să vedeți voi.
Nu cred că e an să nu o am în top pe Elif Shafak, iar pentru anul ce a trecut am plasat cel mai nou roman al ei, There Are Rivers in the Sky, pe locul 3. Nu-i vreun secret că e preferata mea, așa că nu cred că e de mirare pentru voi faptul că am făcut precomandă pentru această carte prin februarie ca mai apoi să ard de nerăbdare până în august.
Pornind de la o simplă picătură de apă, Elif țese o poveste care se împrăștie peste secole, chiar milenii. Ne întâlnim cu un băiat născut în condiții precare în Londra anilor 1840 care devine arheolog. Cu o tânără yazidită și un hidrolog din zilele noastre. Și, asta nu e tot: e menționat și un rege antic al Mesopotamiei. Trebuie neapărat să citiți ca să vedeți cât de frumos sunt legate poveștile acestea de Șeherezada modernă printr-o singură picătură. „Apa își amintește. Oamenii sunt cei care uită.”
Pe locul doi e un roman de dimensiuni mici, dar la care am plâns enorm: Doar clipa fericită să–mi rămână de Virginie Grimaldi. Cartea asta e pur și simplu o superbitate care înmoaie până și un suflet de piatră. Avem de a face cu două povești: una a unei mame de copil născut prematur și aflat la terapie intensivă și una unei mame ai cărei copii părăsesc cuibul matern. Cred că e imposibil să nu vă îndrăgostiți de ea.
Pe locul întâi la această categorie am pus un roman pe care l-am tot amânat: Acolo unde cântă racii. Și eu am fost un outsider cumva în copilărie așa că am rezonat cu povestea Kyei. Sigur, nu am fost la fel de izolată, de diferită precum ea, dar știu cum se simte să fii respins de ceilalți. Romanul Deliei Owens urmează două planuri narative care se vor uni la un moment dat. În primul o avem pe Kya, o copilă abandonată de familie care trăiește într-o mlaștină. În al doilea aveam de-a face cu investigația uciderii lui Chase Andrews al cărui cadavru a fost găsit în mlaștină. O carte superbă pe care nu știu de ce am așteptat atât să o citesc.
Ca mențiune specială aici o să menționez Lecții de chimie care a început minunat, dar pe final parcă m-a obosit. Totuși, zic să-i dați o șansă!
Top 5 cărți din literatura română contemporană
Ca în fiecare an, încerc să acord timp și atenție și cărților semnate de autori români contemporani. Din acest punct de vedere, 2024 a fost un an al întâlnirilor cu scriitori dragi după perioade mai lungi sau mai scurte în care nu i-am citit ori al descoperirilor.
Cărțile alese pentru acest top, s-au distins dintre cele zece citite prin subiect, abordare, stil și, mai ales,simțire (cum spuneam). Mi-a fost greu să le ordonez și încă nu cred că am făcut o repartizare 100% corectă cu excepția primelor două poziții care clar sunt unde trebuie, dar m-aș fi gândit chiar și acum la asta, trebuia să am cumva o finalitate.
Pe locul 5 am plasat Guzanja de Simona Poclid – un roman al unei scriitoare care merită să ajungă cât mai departe cu scrisul ei. Cărțile ei te storc de toate sentimentele, te fac să te întrebi și să te minunezi deopotrivă. Acest nou roman nu face excepție. Da, lectura ei poate fi ca un pumn în stomac. E grea, e dureroasă, te copleșește. Nu e o carte pentru oricine. Cum vă spuneam când am mai scris despre Guzanja, romanul acesta de dimensiuni reduse, e o adevărată estetică a suferinței despre care vă invit să citiți mai multe în minunata cronică a Noeminei Câmpean.
Promisiuni pe o frunză de arțar, un roman duios semnat de Em Sava e pe locul 4. Din nou e o poveste desfășurată pe două planuri temporale. Avem de-a face cu povestea dintre Matei și Ingrid, iubire ce se desfășoară în perioada comunistă și se întrerupe brusc din cauza mentalităților perioadei și a orgoliilor părinților. Apoi, în celălalt plan o avem pe Thea – fiica celor doi, crescută de bunică după posibilitățile modeste ale unui salariu de profesor din zilele noastre. E o poveste care te unge pe suflet și, pur și simplu scriind aceste rânduri mi se face dor de ea, dar și de Em…
Pe locul 3 am plasat romanul Laurei Frunză (pe care o urmăream de ceva timp pe Social Media și pe blog), Nu-i ușor să fugi de fericire. Un roman de dragoste tare-tare fain, cu accente de Îmblânzirea scorpiei pe alocuri. Avem de-a face cu o ea modernă, independentă, o adevărată luptătoare – Ileana – și un el – Bogdan – un tată care își crește singur cele două fete. Cel mai mult mi-a plăcut aici faptul că personajele conturate de Laura sunt morally grey: nimeni nu e în totalitate bun sau rău, sunt cum suntem și noi – cu defecte și calități.
2024 a fost anul reîntâlnirii cu Mircea Cărtărescu, autor pe care îl citeam cu mare drag în facultate. Theodoros, cel mai recent roman al său, ocupă locul doi în topul meu. Această operă monumentală este o adevărată epopee a devenirii. Autorul îmbină realitatea istorică cu ficțiunea și plimbă cititorul prin locuri mai mult sau mai puțin exotice și arătând cum Tudor devine Theodoros și se desăvârșește (ori ba) ca Thewdoro. Povestea servitorului dispărut din Ghergani ne poartă prim Valahia, arhipelagul grecesc, Etiopia și Iudeea.
Nu e o lectură ușoară. Planurile temporale și perspectivele narative se întrepătrund, iar limbajul e unul arhaic. Astfel că, datorită timpului meu limitat, am preferat să citesc romanul pe bucăți, precum o serie. Însă acest aspect nu i-a știrbit cu nimic frumusețea.
Și în cazul acestui mini-top al cărților aparținând autorilor români contemporani, primul loc e ocupat de un roman pe care l-am amânat nepermis de mult: Măștile fricii de Camelia Cavadia. Romanul explorează viața a trei frați care și-au trăit copilăria terorizați de un părinte tiran și cum frica, odată ce-și pune ghearele ascuțite pe mințile noastre, ne modelează existența după bunul plac. M-a tulburat teribil acest roman, dar efectiv nu-l puteam lăsa din mână! O carte bună, bună de tot!
O altă carte citită anul acesta ce merită o mențiune specială aici e romanul Corinei Ozon Cineva în orașul ăsta te iubește. Un policier cu ceva elemente de thriller plasat temporal într-un viitor nu foarte îndepărtat. Cum spuneam în prezentarea făcută pe Instagram, pe alocuri m-a dus cu gândul la un serial care mi-a plăcut tare mult – Manifest.
Cele mai bune cărți de non-ficțiune citite în 2024
În 2024 am citit cu precădere cărți de „părințeală” deși, privind obiectiv și la o oarecare distanță temporală față de momentul lecturii, nu toate au fost așa utile. Pe locul 5 în topul cărților de non-ficțiune se află însă o carte care m-a scuturat puțin (și chiar aveam nevoie de asta): Harta parentingului modern de Dr. Shefali. Ideea ei centrală e una simplă, dar care ar trebui să dea multora de gândit: parentingul se ocupă cu educarea părintelui (de aceea se numește și parenting), nu a copilului.
Pe locul 4 se situează volumul plin de suferință și duioșiei al Denisei Grigoraș: Radiografia suferinței și a vindecării. Denisa debutează cu o carte non-fiction ce are ca punct central povestea bunicii ei bolnave de cancer din care putem trage cu toții lecții importante despre sindromul salvatorului și despre importanța psihoterapiei.
Între margini de Elena Ferrante ocupă locul 3 în această categorie și a fost pentru mine o introducere perfectă în universul acestei autoare pe care nu o mai citisem. Volumul reprezintă transcrierea unor prelegeri scrise de autoare și citite de o actriță la un eveniment al Universității
din Bologna. Cele patru eseuri rezultate sunt o expresie a metodologiei
folosite de scriitoare, un soi de crez artistic.
Trebuie să o menționez din nou pe Corina Ozon căci volumul ei de eseuri Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire mi-a plăcut atât de mult încât ocupă locul 2. În această carte scriitoarea originară din Timișoara se dovedește încă o dată a fi un fin cunoscător al sentimentelor umane pe care le prezintă aici, după bunul obicei, fără inhibiții și cu multă sinceritate.
Pe primul loc se situează un volum pe care consider că orice mamă trebuie să-l citească: Maternitate de Lisa Marchiano. Aici, autoarea analizează diverse tipologii de mame pornind de la basme mai mult sau mai puțin cunoscute. O abordare cu adevărat inedită pentru o carte care mi-a dat multe de gândit și pe care nu voi înceta să o recomand!
În loc de final
Sper că ați avut răbdare să ajungeți până aici ori poate ați citit doar secțiunile care vă interesează. Indiferent de cum ați parcurs articolul eu vă mulțumesc că mi-ați trecut pragul și vă invit să-mi spuneți care au fost cărțile voastre preferate în 2024!
♥ D.
foto: Pexels & Canva Pro
4 Comments
Ai fost tare harnică! Să-ţi fie anul plin şi de lecturi frumoase, pe lângă multe altele bune şi frumoase pe care ţi le doresc!
Mulțumesc! Sper să pot citi măcar atât (deși mereu țintesc mai mult). 🤗
Ai avut un an destul de productiv. Felicitări!
Felicitări pentru lecturi, se vede că ți-au plăcut și ți-au lăsat impresii puternice. Eu am citit vreo 60 de cărți și îmi e destul de greu să aleg favorite în acest an care a trecut. Important e să ne bucurăm de lectură!