The Talks: Succes, eșec și dorința de a crea în continuare

A sosit din nou momentul să vă împărtășesc un TED interesant. Așa cum v-am promis, rămânem în sfera creativității! Am ales pentru astăzi un nou discurs de-al lui Elizabeth Gilbert și sper să vi se pară cel puțin la fel de interesant precum precedentul. Tema lui este, cu siguranță, extrem de interesantă pentru toți, nu doar pentru cei ce participă la SuperBlog. De fapt, este un discurs util tuturor, inclusiv celor ce nu au blog. Asta pentru că în el se vorbește despre succes, eșec și dorința de a continua.

Eu, după cum unii din voi știu, sunt într-o continuă cursă spre perfecționare. Știu, nu o voi câștiga niciodată! Orice obiectiv atins înseamnă unul nou la orizont – de fiecare dată unul și mai dificil de realizat. A avea succes aduce cu sine o creștere a așteptărilor – a altora față de mine și, mai ales, a mea față de sine. Cel puțin așa văd și simt eu lucrurile.

Nu vă gândiți, însă, că eu nu mă bucur de victoriile mele. Nu pot să nu fac asta. Uneori sunt mai zgomotoasă în exprimare, alteori… ei bine, nu mă pot urca să dansez pe birou. (Adică practic pot, dar nu dă bine, așa că mai bine calmez bestia extrovertită din mine.) A reuși ceva, așa cum am spus mai sus, înseamnă, totuși, noi ținte de atins. Viața ar fi monotonă dacă am pune frână brusc după primul succes. Acesta ar trebui să ne motiveze pentru a merge mai departe, pentru a ne depăși. O reușită nu e un motiv de plafonare, ci de promovare (rimă intenționată)!

Dar cum rămâne cu eșecul? Eh, poate pe unii îi dărâmă. Dar știți ce se spune despre șutul în fund, nu? Cel puțin pentru mine, eșecul e un motor al motivației uneori mai puternic decât succesul. Încăpățânare de berbec să fie? Poate, dar nu știu cât cred în horoscop. Cred, însă, în munca asiduă și-n inexistența lui „Nu Pot”.

Despre succes și eșec în viziunea lui Elizabeth Gilbert

Indiferent de rezultat, trebuie mers mai departe. Nu se poate altfel. Ai reușit? Continuă! N-ai reușit? Continuă! Ce mare clișeu mi s-a părut când am auzit asta pentru prima dată… cred că eram pe clasa a VI-a atunci. Însă, judecând prin prisma experienței pe care o am acum, sunt convinsă că e cel mai bun dicton după care ne putem ghida. Dar de-ajuns cu pălăvrăgeala mea, să o ascultăm pe Elizabeth!

Eșecul nu trebuie neapărat să ne arunce într-un hău al disperării. Sigur, e greu. Adesea mai și suferim crunt. Însă eșecul poate fi și o catapultă spre un succes viitor, poate unul mai mare decât cel așteptat inițial. Și, credeți-mă un succes obținut mai greu îți lasă un gust mai persistent. Cel obținut ușor, trece rapid pe lângă tine.

Eh, până aici mi-a fost! Voi ce părere aveți despre succes, eșec și mersul mai departe! Cum reacționați atunci când eșuați? Dar atunci când realizați ceva important?

Nu uitați să mă urmăriți și pe: