V-ați întrebat vreodată unde se ascunde creativitatea? Da, mă refer la momentele alea în care te dai cu capul de pereți și tot nu reușești să storci ceva ce măcar să se vrea a fi interesant? Unde locuiește ea, nebuna, și-n ce dulap a intrat de tot cu capul să facă ordine de nu te aude c-o suni disperat? (De fapt, o cauți atât de des și minuțios uneori c-ai impresia că s-a băgat cu capul în cuptor precum Sylvia Plath. Însă asta e altă poveste.)
Pentru TED-ul de astăzi am ales un discurs al scriitoarei Amy Tan pe care o am din liceu, de când am citit un fragment de-al ei într-o carte de engleză, pe TBR. Ea își descompune propriul proces creativ pentru a ne da propriul său răspuns la întrebare. Sună interesant, nu?
Deci unde se ascunde creativitatea?
Amy ne vorbește despre chestiile mai științifice precum unele ciudățenii neurologice. Însă nu se rezumă aici, menționând și lucruri ceva mai spirituale precum credința mamei ei legată de inspirația care ne vine, de fapt, din viețile anterioare. Și ce să mai spun despre teoria ei conform căreia universul ne oferă toate elementele necesare pentru a ne isprăvi creația? Eu una sunt complet de acord cu acest lucru.
Cred că în fiecare dintre noi creativitatea sălășluiește. Doar că mulți și-au reprimat-o din dorința de a fi cât mai uniformi, de a se amesteca cât mai bine în salata de boeuf a societății noastre. Însă ea e acolo da… în noi. Și-n stânga noastră, și-n dreapta și… peste tot. Așa că data viitoare când vă simțiți în pană eu zic să priviți în jur sau, mai bine să faceți o plimbare. Creativitatea se va descătușa. (Evident, nu uitați apoi că ea trebuie antrenată.)
Voi ce credeți? Unde se ascunde creativitatea?
6 Comments
Eu cred că se ascunde uneori în liniște și zbucium. În extreme. Când ai sufletul calm sau când îți rupt din toate părțile. Atunci simți visceral parcă să creezi ceva, să dai ceva din tine.😊
Frumos spus. Și eu cred la fel. 😊
A mea nu se ascunde, dar mă chinuie foarte tare. Hai să-ți spun: vine tiptil, indiferent de oră, și-mi toarnă în cap tot felul de idei. Atunci capul meu este ca un malaxor! Nu mai știu care este cea mai bună variantă și încep prin eliminare să ajung unde vreau. Dar asta durează. La ultima compoziție am lucrat aproape o lună! Îngrozitor de mult, adică un timp aproape triplu!
Doar bine să ai!
E cam sadică deci 🤣 sau mi se pare mie?
Un lucru e cert: nu vine la comanda, cel putin la mine, hehe. Orice se antreneaza, inclusiv creativitatea. De obicei incep prin a-mi crea (cum altfel) o stare. Uneori, starea vine de la sine. 🙂 Aceea e o stare de gratie.
Da, sunt complet de acord. Creativitatea nu e un cățeluș ce poate fi dresat 🙂