Nu știu câți dintre voi au văzut sau își mai amintesc filmul The Mirror Has Two Faces / Cele două fețe ale dragostei cu Barbara Streisand și Jeff Bridges. Nici eu nu-mi mai amintesc. Probabil l-am mai văzut și l-am uitat pe undeva printr-un sertăraș, doar e din ’96. Nu prea mă uit eu la TV, dar îmi place să am ceva zgomot de fundal atunci când sunt în bucătărie. Duminică dimineața curățam cartofi și mă gândeam că nu mai am boia dulce când, atenția mi-a fost furată de acest discurs:
Atât mi-a fost. Am rămas captivată de acest film și nu m-am mai gândit nici la boia, nici la mâncarea mea de cartofi (ba chiar am scăpat un pic mai mult piper în încercarea mea eșuată de multi-tasking). Tema lui este, evident, explorarea celor două fețe ale dragostei: cea platonică și cea fizică. Însă ce m-a intrigat pe mine cel mai mult nu a fost asta. Ce m-a pus pe mine gânduri e faptul că în povești nu aflăm niciodată ce se întâmplă după „au trăit fericiți”. Și cât oare durează „până la adânci bătrâneți”?
Când eram ceva mai fragedă în gândire, deși conștientă că iubirile în timp se mai domolesc, priveam totul prin lentile roz în formă de inimioare. Vedeam ce se întâmplă în jurul meu, căsătoria transforma chiar și divele în gospodine. Însă mie nu mi se putea întâmpla asta. Nu. Eu urma să îl găsesc pe Făt-Frumos Jose Armando și iubirea ne va ține de foame. Oh, da! De aceea curățam eu cartofi duminică dimineața în loc să fiu în vacanță în Bali cu A.!
Pe măsură ce rădăcinile iubirii devin tot mai adânci, ce e la suprafață se metamorfozează. Iubirea se transformă. Nu mai e doar o explozie de culoare. Apar și grijile cum ar fi ratele și ce naiba să mai gătești la cină că deja te-ai săturat de tocănița din frigider. Din gagica mișto, devii gospodina care uneori e exagerat de recalcitrantă prin (așa cum spuneai și personajul Barbarei) obsesia pentru curățenie.
Ce se întâmplă după „au trăit fericiți”? Frații Grimm și Sandra Brown își iau condeiul de pe destinul tău. Începe viața adevărată. Iar într-o zi o să pățești ca mine: o să te uiți în oglindă și o să realizezi că semeni tot mai mult cu maică-ta 😆
22 Comments
Faptul ca semeni cu maica-ta n-ar fi un lucru neaparat rau cat timp identifici lucrurile care te fac fericita si le aduci in viata ta cat mai des. Gagica misto care devine gospodina realizeaza destul de repede ca tot mai buna e mancarea gatita in casa, de asta continua sa gateasca. Chiar daca a scapat putin mai mult piper, sare etc. Cat despre motivele de cearta, sunt extrem de diverse. Unele de la bani, altele pe tema curateniei si cele mai multe din motive copilaresti. E si asta o fericire :))
A nu, nu e un lucru rău. Ba dimpotrivă 😀
N-ar mai fi fost basme dacă aveu şi continuare. Lasă, mai bine aşa, am visat frumos câţiva ani 😀
O daaa, ni s-ar frânge prea repede aripile 🙂
A fost o parodie, nu-i așa?
Altfel, aș putea avea câte ceva de spus. Din experiența mea (noastră) de (peste 2 săptămâni) 36 de ani.
Concluzia?
Eram obsedată de curățenie, am avut zeci, cine le mai știe numărul? de rate, inclusiv la case, am făcut sacrificii dar am avut grijă și de noi. Cum este acum? Mi-a mai trecut obsesia(obsesiile :)), călătorim, ne iubim (ai citi bine: ne iubim), ne facem bucurii, ne bucurăm de fiecare moment. Secretul? Înțelegere, iubire, respect! și un pic de „nebunie”.
Și, „trăim fericiți până la adânci bătrânețe”. Cât o fi să fie de lungă acea bătrânețe.
Big hugs!
Daaa, uite cine s-a prins 😆 e chiar o auto-parodie că uneori o iau razna la fel cum zici tu: curățenie, rate, lista de invitați la nuntă 😆 Noi locuim abia în august împlinim 2 ani de locuit împreună, deci cred că mai am un pic de timp să lucrez la calmarea nervilor. Măcar am început să conștientizez 😀 La mulți ani vouă!!! Cred că e minunat să ai atâția ani împreună și să fii îndrăgostit 😀
Si eu sunt curios sa aflu răspunsul…
Dacă aflu îți spun
O să caut și eu filmul… :))
Ți-l recomand 😁
De fapt eu cred ca important e să nu uiti sa te pui pe primul loc. Asta a aflat si Barbara in film. In momentul in care a facut asta si a aflat cine e, lucrurile s-au intors in favoarea ei.
Imi doresc sa semăn cu maica-mea din unele puncte de vedere, inteligenta si forta ei sunt neobisnuite – dar nu stiu daca varsta ma va duce chiar acolo. Mi-am propus sa raman eu, indiferent de schimbările din viața mea – uneori imi iese alteori nu.
Iubirea este extraordinară si vine in asa de multe forme in viata noastra, inclusiv iubirea de sine care mie mi se pare asa de importantă.
Da, asta nu trebuie să ne lăsăm pe ultimul loc. Asta e cel mai important. Să știm cine suntem, ce vrem.
Cred că iubirea se transformă, evoluează sau cel puțin așa mi s-a întâmplat mie. E frumos la început, cu „fluturași” și inimioare, dar după ceva timp, parcă e și mai bine când putem sta amândoi și să ne bucurăm de liniște, de un film bun acasă sau de o prăjitură. Cumva iubirea a crescut și ea, se maturizează. Și eu sunt o mini-mama, mai ales pe partea de curățenie 😀
Da, iubirea se transformă. Cred că e un ciclu natural (la fel cum e și devenirea noastră în clone ale mamelor noastre pe partea de curățenie 😂)
Dacă e iubire la mijloc, treci peste toate și reușești să îmbini personalitatea ta cu efortul căsniciei. Greu dar se poate.
Așa este, cu iubire putem orice. ❤️
Din păcate, noi nu am trăit până la adânci bătrâneți, dar am fost fericiți. Episodul doi. Acum cât şi mai ales cum vom trăi, depinde de noi…
Importantă e fericirea, indiferent de episodul în care vine.
Am avut si eu perioada mea de isterie in care sa fiu femeia-minune. Acum m-am mai domolit, bineinteles ca anumite lucruri trebuie facute, dar viata in doi nu trebuie neaparat sa sufere din aceste motive. Oricum, cand ai si copii sau alte persoane de care trebuie sa te ingrijesti trebuie sa te adaptezi pe acest mod. Sa incerci sa faci totul cat mai bine, dar fara atata stress, cam asa ceva. Echilibrul nu e usor de gasit, dureaza ani si tot mai e de lucru ba la una, ba la alta. Trebuie privite cumva ca experiente care sunt diverse si imbogatesc existenta si diferitele noastre fatete. Depinde mult si de comunicarea cu celalalt, care trebuie sa ramana foarte buna, altminteri apar mereu neintelegeri de tot felul, chiar si la cei mai indragostiti.
Eu chiar mai am de muncă până la echilibru. Știam că sunt control freak, dar până să mă mut cu A nu știam până unde merge chestia asta 😂
Eu sunt de parere ca dupa “au trait fericiti” urmeaza ce vrei tu. Eu sunt casatorita de mai bine de 4 ani si nu simt ca s-a schimbat neaparat ceva, daca vreau sa gatesc ceva, gatesc, daca nu, gatim impreuna, facem curatenie impreuna si ne organizam timpul in asa fel incat sa avem un balans in viata noastra si sa fim fericiti in continuare.
Frumos 🙂 eu obsedată de control și curățenie, deci uneori nimic nu e de ajuns pentru mine… Dar lucrez la asta 🙂