Mă știți deja: ador cuvântul, ador să spun povești. Fac asta de ceva timp pe Illusion’s Street unde am o categorie destul de mare cu schițe de nuvele – unele la care ar mai trebui să lucrez, altele pe care aș vrea cândva să le văd într-un volum.
Deși pasiunea pentru scris, sau hai să zicem storytelling – că-i la modă – a fost mereu acolo, nu pot spune că am scris mereu cum o fac acum, nici că acum am atins perfecțiunea. Însă am învățat. Cum? Am exersat. Am citit – fie ficțiune, fie cărți de specialitate (am și un articol unde am scris despre ce reguli de scris am extras din ele). Am urmărit diverși autori / scenariști / alt gen de creatori de povești vorbind despre storytelling. Ei bine, aici voiam să ajung. Sigur, fiecare are propriul stil, iar unele lucruri nu se pot învăța. Însă sunt și trucuri ce pot fi furate, astfel că TED-ul de azi e despre cum scrii o poveste bună. Enjoy 🙂
Cum scrii o poveste? Care sunt indiciile care-ți indică drumul cel bun?
Andrew Staton este regizor, scenarist, producător de film și actor vocal. Printre succesele sale se numără Finding Nemo, Wall-E și Toy Story 3. Cu siguranță ați auzit de cel puțin unul dintre aceste filme de animație și succesul pe care l-a avut, astfel că e cu siguranță calificat pentru a ține o prelegere pe tema „cum scrii o poveste”. Discursul lui TED din 2012 nu doar că este foarte… animat, dar e și foarte inspirator.
Când l-am ascultat pentru prima dată, tot puneam pauze pentru a-mi lua notițe și-am păstrat acel document la loc sigur, în One Drive. Iată și ce mi-am notat:
- Cea mai importantă poruncă a povestirii este „Fă-mă să-mi pese" - la nivel emoţional intelectual, estetic, - nu contează.
- Regula 2+2: publicului îi plac lucrurile pentru care trebuie să muncească, dar nu vor să știe asta, astfel că autorul trebuie să facă să uite acest lucru. Conform regulei 2+2 trebuie să-i dai publicului toate elementele pentru a rezolva problema, nu și rezultatul.
- Un personaj bine creat are o coloană vertebrală sau, mai bine spus, ceva ce îl mănâncă... un lucru care îl zgândăre și îl face să acționeze în felul în care o face. Totuși, asta nu duce mereu la alegeri bune.
-
Schimbarea e fundamentala în povesti, staticul e plictisitor.
- O temă puternică e mereu vitală unei povești bine-spuse.
- Folosește-te de ceea ce știi, desenează de acolo - nu te limita la intrigă sau informații factuale, ci valori, sentimente.
Acestea sunt indiciile notate de mine atunci. Sigur, în video mai sunt și altele. Sunt curioasă voi pe care le-ați remarcat 🙂
Ah, dar nu vă gândiți că deja închei. Mă simt darnică azi. Cum tot vorbim despre storytelling, mai vreau să împărtășesc ceva cu voi (asta în cazul în care înțelegeți spaniola fără a avea nevoie de subtitrări): un scurt metraj în care Najwa Nimri (pe care sigur o știți din La Casa de Papel și Vizavi) joacă rolul unei scriitoare ce ține o prelegere fix pe tema cum scrii o poveste (și de aici puteți lua câteva idei faine):
Pe scurt, scurtmetrajul mă duce cu gândul la regula de 2+2 enunțată de Stanton. Cititorul / publicul trebuie să muncească pentru a pune cap la cap o poveste, dar asta fără să știe. Așa îi menții interesul: punându-l să lege elemente. Lucrurile date mură-n-gură nu prind atât de bine… să nu uit, acest scurtmetraj a avut ca scop promovarea unui model Audi – pun pariu că nu vă gândeați la asta la început, dar ei bine, iată cum o poveste bună duce chiar și reclamele la un alt nivel 🙂
Bun, acum e rândul vostru: care sunt, după voi, indiciile unei povești bune?
4 Comments
Prima si singura carte pe care am publicat-o pe GooglePlay a venit din cateva articole scrise pe blog. Din ele m-am gandit sa fac o poveste. Mai apoi mi-a venit ideea sa fac o trilogie si sa nu termin povestea chiar asa. In prezent lucrez la partea a doua. Daca esti curioasa, poti cauta „Cazul complicat” pe GooglePlay. Sunt si cateva pagini gratuite ca preview – just in case. 😉
Și cum a fost experiența publicării pe Google Play?
A fost usor anevoioasa la inceput, dar in prezent este o sursa de venit ocazionala. Poate a doua carte va avea mai mult succes decat prima…
Baftă!