V-ați gândit vreodată că un job care din afară pare ideal poate fi stricat de un singur aspect? Sinceră să fiu, până nu am trecut prin asta, nici prin cap nu-mi trecea.
Putem face lucrul pe care l-am visat toată viața, cel pentru care am știut dintotdeauna că suntem făcuți. Putem avea cei mai mișto colegi, cel mai modern birou, cele mai bune beneficii extra-salariale. Însă visul frumos se va nărui mai repede decât ne-ar lua să numărăm până la 3 din cauza unui singur aspect: șeful. Atunci când avem de-a face un șef și nu un lider, viața noastră profesională începe să semene cu o tragedie shakespeariană. Aparent, nu e mare diferență între cei doi termeni. Dar, de câțiva ani buni comparația șef versus lider devine tot mai nuanțată.
Șef versus lider – care e diferența?
- Dă ordine și se așteaptă ca ceilalți să se conformeze;
- Insuflă spaimă pentru a-și consolida poziția de conducere;
- Ignoră ideile celorlalți;
- Nu se implică;
- Țipă la ceilalți, reproșează;
- Își arată puterea cu orice ocazie;
- Ia decizii în funcție de preferințele personale;
- Își asumă toate meritele;
- Le arată subordonaților săi doar slăbiciunile;
- Gândește pe termen scurt;
- Profită de oamenii din jur;
- Practică micromanagementul (controlul excesiv al managerului asupra echipei).
- E deschis la discuții și la feedback;
- Motivează și oferă sprijin echipei;
- Ia inițiativa;
- Îi respectă pe ceilalți și oferă feedback constructiv;
- Stabilește un raport de egalitate cu ceilalți;
- Ia decizii în funcție de abilități și rezultate;
- Le oferă celor din echipa sa meritele cuvenite;
- Își asumă responsabilitatea;
- Le arată subordonaților săi care le sunt punctele forte;
- Gândește pe termen lung;
- Descoperă talentele oamenilor și le dezvoltă;
- Deleagă.
Altfel spus primul este genul acela autoritar, expeditiv. Genul pe care cu toții îl urâm și de care, dacă ne e cu putință, ne ferim ca aghiuță de tămâie. Al doilea e cel implicat, cel care își ajută oamenii nu doar în task-urile pe care le au de îndeplinit, ci îi și pregătește pentru evoluție.
Adevărații lideri întotdeauna țin cont de cei trei R: respect pentru sine; respect pentru ceilalți; responsabilitate pentru acțiunile proprii.
– Anonim
De cine are lumea nevoie mai mult?
Pentru mine răspunsul la întrebare simplu: de lideri. Ei sunt cei care propulsează viitorul inspirându-i pe ceilalți.
Din păcate, avem încă prea mulți șefi și prea puțini lideri. Prea mulți sunt încă însetați de putere și nu se satură nici după ce aceasta îi îmbată. Mentalitatea ar trebui să schimbată complet. E greu, unele lucruri ne sunt încă bine întipărite.
Șeful e șef.
Trebuie să fac asta altfel îmi pierd slujba.
Nu voi obține niciodată acea mărire / promovare dacă nu fac tot ce îmi spune șeful / totul cum îmi spune șeful (deși poate eu aș face același lucru altfel).
Șeful știe mai bine, de aceea e șef.
Acestea sunt doar câteva dintre ideile de care trebuie să ne scuturăm. Un șef autoritar e un șef toxic care-ți infectează nu doar viața profesională, ci și pe cea personală. Vă spune asta cineva care ajunsese să nu mai doarmă de teamă că-i va suna telefonul la cine știe ce oră din noapte pentru a fi verificată dacă știe unde se află o mașină.
Nu avem de genul acestea de oameni în vârful unei companii sau… unei țări. Știți ce se spune despre pește, nu? De unde începe el să prindă miros?
Așa cum Simon Sinek spune, „leadership-ul nu este o certificare pentru a face mai puțin; este o responsabilitate de a face mai mult […] presupune a fi dedicat celorlalți oameni […] nu este bastionul celor care stau în vârf.”
Liderii inspiră schimbare. În companii. În ONG. În societate. Nu trebuie să fim manageri pentru a fi lideri. Putem fi lideri ai unei cauze, a unei mișcări. Da, putem fi cu toții motorul schimbării în bine! Sigur, e frumos să fii șef, să-ți dai aere. Eu am observat asta chiar și în unele colaborări care nu presupuneau o relație de șef-subordonat. Ci, pur și simplu, alții preferă să-și dea importanță. Însă așa nimic nu poate funcționa. Vremurile se schimbă. Oamenii se schimbă. Nu mai merge „așa”.
Dacă acțiunile tale îi inspiră pe alții să viseze mai mult, să învețe mai mult, să facă mai mult și să devină mai mult, atunci ești un lider.
John Quincy Adams
P.S.
Voi al cui credeți că e viitorul, al șefilor sau al liderilor?
P.P.S.
Pe tema șef versus lider au mai scris:
6 Comments
Faptul că am putut rămâne aproape 10 ani în această companie, și încă nu m-am plictisit, denotă faptul că eu sunt condus de un lider nu de un Boss.
O săptămână frumoasă îți doresc, Diana !
Ce bine pentru tine 🙂 eu la primul job am renunțat pentru că boss-ul era boss autentic…
Din păcate pentru mine, aproape toți directorii s-au comportat ca șefi. Lideri nicidecum. Iar eu am avut mult „de furcă” cu ei din cauza excesului de creativitate! Am zis ca ei și am făcut ca mine!
Eu doar unul am avut așa, care înțelegea că deși am un post destul de încărcat în cifre, sunt o persoană creativă și mă ajuta să-mi aplic această latură în tot felul de domenii.
Mai este seful care nu are autoritate. Acolo este haos. Dar am avut placerea sa am un director lider. Un om iubit pentru ca este foarte aproape de oameni, pt ca este discret si demn.
O daaa, am auzit deasfcsl de cazuri. Eu am avut așa: șef, șefi cu ifose (erau soț și soție), perioada Amazon când nu știu cine îmi era șef 😂, șef fără autoritate în fața soției (ea cică era adjunctul, da de unde…), lider și acum încă descopăr…