TED-ul de azi îmi e tare drag din două motive. Unul din ele este subiectul abordat: diversitatea în gândire. Însă motivul principal este oratoarea: scriitoarea mea preferată, idolul meu în viață, ș.a.m.d – Elif Shafak. Nu mai lungesc inutil introducerea. Vă las s-o ascultați. (Sub video vă las linkul către traducere, doar selectați limba română din listă).
Traducerea este aici.
Elif își începe discursul vorbind despre ceea ce stăpânește cel mai bine: cuvântul. Pentru ea, orice cuvânt are un gust. Adoră să le exploreze aromele. „Creativitate”, „egalitate”, „iubire”, „revoluție” reprezintă pentru ea o paletă diversă și complexă de gusturi. Însă, cel mai pregnant dintre toate, este gustul lăsat de cuvântul „patrie”. Pentru ea, gustul este unul tulburător: scorțișoară, apă de trandafiri și mere aurii. Însă dedesubt e o tentă ascuțită ca de urzică și păpădie. Un gust dulce-amar pe care cu siguranță și mulți dintre noi îl simt atunci când se gândesc la România.
Cum a ajuns amărăciune să se amestece aici? Politici învechite, mentalități închistate, refuzul de a accepta și alte puncte de vedere – iată cauzele. Iar acestea au mai dus la ceva, un cuvânt cu gust metalic (zic eu): izolare.
Diversitatea în gândire înseamnă opusul a toate acestea. Ea înseamnă mai mult decât acceptarea diferențelor de etnie, rasă, educație, înclinații sexuale, caracter. Ea implică și a învăța de la fiecare câte ceva. Și aici mă refer nu neapărat la a fi ca ei, ci și la a fi mai bun decât ei.
Deci ce este, până la urmă diversitatea în gândire?
Diversitatea în gândire înseamnă multe. Acceptare e primul sens. Libertate e cel de-al doilea, dar e la fel de pregnant. Unitate – și asta, da. Renunțarea la prejudecăți – clar.
E clar: nu putem fi toți la fel. Însă acceptându-ne și descoperind lucruri noi unii de la alții devenim mai puternici. Devenim un singur trib: omenirea. Poate de aceea, spre final, Elif ne lasă cu un cuvânt: yurt. În turcă, acesta înseamnă patrie. Dar mai înseamnă și „cort folosit de triburile nomade”. Până la urmă, ce e pământul dacă nu un cort imens în care locuim cu toții?
În încheiere, aș vrea să aflu două lucruri de la voi. Primul: voi ce părere aveți despre această diversitate și acceptare a diferențelor? Al doilea: ce gust are pentru voi cuvântul „patrie”? (Eu o să vă răspund la a doua întrebare săptămâna viitoare pe Illusion’s Street. Promit!)
P.S.
Nu uitați să mă urmăriți și pe:
O după-amiază minunată, dragilor!
D.
13 Comments
In primul rand, trebuie sa spun ca imi place mult cum arata si cum vorbeste Elif Shafak, tinuta, bijuteriile. Apoi, diversitatea este un fenomen firesc si daca este acceptat, te scuteste pe tine si pe cei din jur de suferinta inutila. Cat despre diferentele de gandire, daca fiecare nu incearca sa le impuna cu forta, ci cu argumente, abia atunci poate iesi o discutie. Altminteri nu poate fi decat cearta si respingere. Tot ce inseamna impunere cu forta a gusturilor, mentalitatilor, in fine, a oricarui lucru nu poate genera un rezultat pozitiv. Nici educatia nu se poate face cu forta, asta inseamna sa construiesti pe nisip: la primul vant, se darama constructia. 🙂
Cred că suntem unici și este foarte bine așa. Mai cred și că trebuie să existe diversitate în gândire dar și deschidere, acceptarea argumentelor, convingerilor.
Interesant articol, felicitări!
Dacă am gândi cu toții la fel, lumea asta ar fi tare monotonă. Însă important e să și respectăm faptul că nu toți sunt la fel 🙂
Suntem diferiți și cred că asta ne face frumoși. Mi se pare plictisitor tot ceea ce este monoton și uniform. Gândim diferit, înțelegem diferit, ne comportăm diferit. Important este să nu depășim măsura bunului simț și să-i rănim pe ceilalți.
Exact, e foarte important să îi respectăm pe ceilalți și să acceptăm că nu suntem toți la fel 🙂
Consider că diferențiale trebuie acceptate, deoarece ne definesc și ne fac unici.
Așa este 🙂
În fond e vorba despre educație, toleranță și acceptare a faptului că nu le știm pe toate și că nu mereu avem dreptate. Îmi plac oamenii educați, respectuoși, care-și cunosc limitele. Așadar, diversitatea în gândire e atunci când există capacitate de a gândi. Iar asta se acumulează, educându-te.
Faină tare Elif, o admir și eu din tot sufletul. Debordează de multă voie bună, se simte acea energie poztivă în vorbele ei, dar mai ales bunul simț și respectul față de ceilalți.
Ce bine ar fi dacă am fi toți așa, educați, cu bun simț, toleranți.
subiectul este foarte interesant și pentru mine, este normal să învățăm unul de la celălalt și să descoperim o nouă cultură de fiecare dată când ne aflăm într-un loc nou, nu să o impunem pe a noastră. În multe state, procentul de imigranți este atât de important, încât mi se pare absurb să li se impună un anumit mod de viață.
Însă, pentru asta, trebuie să ne acceptăm aproapele, să nu criticăm și să luăm ce este mai bun.
Ai mare dreptate! Ce bine ar fi dacă mai mulți oameni ar gândi așa!