Sapiens: o scurtă istorie a omenirii sau… ?

Sapiens mi-a atras de ceva timp atenția. Prea apărea peste tot. Prea era considerată o carte revoluționară. Trebuia s-o citesc. Neapărat! Și-am cumpărat-o. Și-am citit-o. Și… nu prea știu ce să zic. Sigur, e o carte bună – altfel nu se vindeau atât de multe exemplare. Dar parcă… eh, vedeți voi citind articolul!

Să începem cu început, totuși! Eu și istoria

De mică am fost o devoratoare de povești. Pe lângă cele pe care le citeam, mă fascinau poveștile pe care mi le spunea tata – toate istorice. Așa am aflat multe despre domnitori și despre războaie. Ah, și despre Canal. Care canal? Dunăre-Marea-Neagră. Mi se părea fascinant să aud de unde-am pornit și unde-am ajuns. Căci istoria e și ea o poveste, nu?

La școală am fost fascinată de orele de istorie. Bine, mai puțin în liceu, dirigu’ nu prea știa să facă această materie plăcută. Ba chiar și-n facultate am fost tare bucuroasă să studiez la cursurile de cultură și civilizație și câte ceva istorie. Mi-a plăcut atât de mult încât pentru lucrarea mea de licență am ales un subiect legat de cultura și civilizația britanică. Subiect ce mi-a permis să includ și ceva istorie.

V-am spun toate acestea pentru a înțelege că mă pasionează subiectul și că am început să citesc Sapiens cu mari așteptări. Mai ales la câte am citit prin blogosferă și nu numai.

Despre ce e vorba în Sapiens?

Primul mare merit al lui Yuval Noah Harari este că a scris o carte de istorie începând cu începutul-începutului: speciile de homoizi și de ce Homo Sapiens a avut cel mai mare succes.

 

Cel de-al doilea mare merit al său este că a împletit istoria cu alte științe: biologie, sociologie, economie. Cartea ne trece prin toate revoluțiile prin care specia noastră a trecut: revoluția cognitivă, revoluția agricolă, apariția imperiilor, revoluția științifică. Practic, ne duce de la dezvoltarea primelor comunități și a limbajului, la stabilirea primelor comunități, a religiilor, a imperiilor. Și face asta fără a uita să marcheze aspecte importante ale diverselor epoci. În plus, Harari face și câteva predicții asupra viitorului care, după el, nu sună prea bine. Și aici îi dau dreptate: prin acțiunile noastre, am devenit letali.

Cu ce am rămas după ce am citit Sapiens

Scriu acest articol cu o pungă de pufuleți cu gust de arahide lângă mine. Cumva, Sapiens mi-a lăsat același gust: sărat, familiar și cumva fad. Sigur, abordarea lui Yuval Noah Harari e interesantă. Am aflat lucruri noi. Unele din teoriile lui mi-au aprind câte un beculeț (de pildă cea legată de sedentarism sau cea despre trecerea de la frugalitate la consumerism). Însă, ideea cea mai importantă (zic eu) e aceea că istoria nu e dreaptă cu omenirea. Ia să ne gândim puțin, are dreptate?

Însă cam atât. Sapiens e o carte plină de exprimări bombastice. Am impresia că Harari a scris cartea pentru un public restrâns format din hipsteri ce vor să pară culți. Poate de aceea nu prea m-a prins. Personal mi-a plăcut mult mai mult The Silk Roads a lui Peter Frankopan (despre care am scris aici) care la noi, din păcate, a apărut doar în varianta pentru copii. Stilul în care a fost scrisă această carte mi s-a părut mai natural, firele s-au împletit mai bine. Sapiens pare că a fost scris pentru a vinde și a uimi (nu neapărat în această ordine).

Contează scriitura într-o carte de istorie?

Cel puțin pentru mine da. Altfel riscă să mă plictisească sau să mă enerveze prin „bombasticitate”. Dacă aleg să citesc o carte de istorie, vreau să mă și captiveze. Altfel m-aș informa din alte surse.

Recomand cartea?

Da, dacă sunteți pasionați de istorie. Eu am citit varianta în limba engleză apărută la Vintage (așa s-a nimerit, am prins o ofertă pe Books Express). Însă găsiți și varianta în limba română la editura Polirom (și de asemenea găsiți și celelalte două cărți ale lui Harari: Homo Deus și 21 de lecții pentru secolul XXI).

Cine știe, poate vouă o să vi se pară că e o carte care vă schimbă perspectiva. Mie nu prea mi-a schimbat-o. Sau poate aveam eu prea multe așteptări?

Voi ați citit Sapiens? V-a plăcut?