Astăzi vorbim iarăși despre creativitate. (Cred că voi face o serie pe această temă pe toată perioada SuperBlog-ului, cum vi se pare ideea?) Dacă săptămâna trecută am vorbit despre obiceiurile sănătoase pentru o minte creativă, de data aceasta vă propun să vorbim despre geniul creativ.
Am ales pentru discuția noastră un TED susținut prin 2009 de Elizabeth Gilbert. Nu cred că mai are nevoie de nicio prezentare. Cine nu a auzit de Mănâncă, roagă-te, iubește? Am adorat cartea asta și cred că nu-s singura. Un alt titlu al ei despre care am tot auzit este Lecții de magie. Despre această carte o să vă scriu curând. Nu mai e mult până-i vine rândul. Dar până atunci să vedem ce spune Elizabeth despre geniul creativ și caracterul său evaziv.
Nu ar mai fi prea multe de zis. Scriitoarea ne-a prezentat aspecte ale vieții sale după ce a scris bestseller-ul Mănâncă, roagă-te, iubește când toată lumea o întreba dacă nu se teme că nu va putea egala succesul. (Oricum a trecut suficient timp pentru a ști acum că nu vorbim despre un one hit wonder.) Însă, înainte de toată nebunia acelui roman, mai la începutul carierei, era întrebată dacă nu se teme de eșec.
Cine nu s-a temut de eșec măcar o dată să ridice mâna! Eu nu pot să o ridic, recunosc. Am tot timpul impresia că nimic nu e suficient de bun. Asta deși poveștile mele de pe Illusion’s Street (mai ales cele mai recente) par să fie destul de apreciate. Sunt prea dură cu mine, am mai zis asta. Am așteptări și poate-mi pun și prea multe întrebări. Iau în calcul mult prea multe variabile. Mi se pare că lumea are așteptări mult mai mari. (Și iată unul din motivele pentru care nu am scris o carte.)
Ce-mi place și mă face mereu să revin la discursul lui Elizabeth Gilbert e modul în care ea privește creativitatea. Cumva, eliberează din bagajul de gânduri pe care geniul creativ îl tot cară precum un hamal prin toate camerele de hotel ale minții sale.
Mesajul ei e simplu. Cu toții suntem genii creative. Fiecare în felul său, în meseria sa. Trebuie doar să acceptăm acest lucru. Să nu mai ezităm. Știți filmul Frozen? Dacă nu, probabil ați auzit de el. Eh, în filmul acela, Elsa (unul din personajele principale) are un cântec în care ni se spune fix ceea ce trebuie să facem cu talentele noastre: let it go! – eliberează-l! Și cu acest cântec vă las 🙂
Nu uitați să mă urmăriți și pe
13 Comments
Foarte bine spus “let it go”… Toți avem ascuns in noi un geniu, trebuie doar descoperit!
Frumos articol, motivant discursul lui Elizabeth.
Multumesc pentru portia de motivatie, sa ai o zi minunata draga Diana!
Mă bucur că ți-a plăcut 🙂 M-aș bucura să văd cât mai mulți oameni eliberându-și geniul 🙂
Toată lumea se teme de eșec, cel puțin o dată în viață. Contează ce facem în privința asta, la urma urmei, nu știi până nu încerci.
Exact 🙂
O, Doamne! Dacă ar fi atât de simplu să implementez ceea ce teoretic știu sau citesc, vizionez etc.! Am temeri mari de eșec, mă subestimez, sunt extrem de critică cu mine, cred ca lumea are așteptări mari de la mine …. Știu că tot ce trebuie făcut este acel „let it go” geniului din mine dar cred că geniul nu este acasă .
Mulțumesc pentru articol, felicitări!
Și eu am fix aceleași gânduri, Mirela. Te înțeleg perfect! Știi cum se zice, una e teoria și alta practica. Dar am început să… încerc.
Uf, da! Am de lucrat cu mine în sensul ăsta. Face tare bine articolul tău, mulţumesc!
Să știi că și eu, cum am spus mai sus: una e teoria, alta practica 🙂
Ca bine zici! Cu totii suntem genii la ceva. Trebuie doar sa ne dam voie sa ne descoperim potentialul.
Exact 🙂