Pe Aura am descoperit-o cândva anul trecut, nu mai știu sigur când. Știu doar că mi-a plăcut tare mult cum scrie. Vă puteți imagina, deci, cât m-am bucurat că a acceptat invitația de a scrie și aici un articol deși a fost cam ocupată în ultima vreme: a publicat o carte, volumul 2 din Trăirile Aurei.
Am venit în România pentru o săptămână, călătoriile astea neașteptate-s cele mai faine, când te hotărăști să pleci de azi pe mâine. E și-o țâră de nebunie-n ele, adrenalina-ți urcă până-n cer și inima-ți galopează de emoție, dar partea cea mai tare știți care e? Că odată hotărârea luată, totul se potrivește (până la urmă!) perfect.
Edith m-a întrebat într-un live când mai vin la Cluj, și-a fost bugăt (destul, adică) să caut data conferinței; era într-o săptămână. Și, deși io m-am cam dezumflat, Adi m-a încurajat: „Da’ de ce să nu te duci? Caută-ți bilete!”. Să găsești bilete de avion la un preț bun, într-o săptămână, a fost clar un semn. Că a doua zi după luarea hotărârii, mi-a ieșit și cartea de sub tipar, a fost încă unul. Și uite-așa, semn după semn…
Chiar dacă au fost și destule piedici (n-aveam la un moment dat cu ce să ajung la aeroport!), nu m-am descurajat. Și cred că ăsta-i „șpilul”: odată ce te-ai hotărât, să mergi tot înainte, să nu te dai bătut.
Piedicile care-ți ies în cale, doar îți testează perseverența și, câteodată, nervii.
Mi-am văzut părinții, rudele, mi-am schimbat look-ul (mulțumesc Monți dragă!), am ajuns la Cluj și-am cunoscut oameni faini de tăt.
Călătoriile neașteptate te scot, cu siguranță! din zona de confort. Dar partea bună-i că-n alea câteva zile înveți și trăiești intens, variat. În alea câteva zile ești ca și Prâslea din poveste: crești cât alții într-un an.
Așa că, nu vă lăsați descurajați de nimeni și nimic. Orice este posibil, doar să vă hotărâți ce vreți.
Io știu acuma sigur ce vreau: dacă tot îs în România, să profit cât pot.
În poză o să vedeți de ce. 
Cu drag și cu iubire,
Aura.
08/02/2020
Cluj-Napoca.
P.S.
17 Comments
Mulțumesc!
Eu îți mulțumesc ❤️
Aura, trage puternic aer în piept, cât stai în Cluj, și trimite-mi-l…o gură! Te îmbrățișez!
Am tras, gata, am revenit (Doamne-s mulțam!) cu bine în Belgique! L-ai primit? 🙂
Nu cred că la Cluj se mai vinde ceva cu frișcă adevărată.
Nu știu, dar cred că Aura știe vreun loc secret 😁
Florin, adevărată sau nu, savarina aia a fost delicioasă, fix cum mâncam pe vremea liceului, în Cluj. Știi Robotzii, Mo și FOCA? „Mai ai, mai ai? Mai dăm, mai dăm!”. 😛 No, așa și io. 🙂
În București sunt doar două cofetării care au pretenția savarinei cu frișcă. La una am cerut certificat de conformitate – a rezultat că e amestec. Cealaltă mi-a vândut smântâna. Prima avea un formular pentru certificat, deci sunt mai mulți ciudați care cer așa ceva.
Aura toată este și în viața mea o… mult așteptată! M-am bucurat mult să o găsesc într-un virtual pe care îl mai prețuiesc doar pentru oameni ca ea, ca tine și încă cîțiva.
Cu drag, pentru amîndouă: <3 🙂
Mulțumesc în numele amândurora ❤️🤗
Ooo, m-ai topit, Issa. Și-ți mulțumesc din suflet! Uite, următoarea savarină promit s-o împart cu tine, bine? 🙂 Te îmbrățișez!
Virtuală…? :)))
Cu drag și eu, îmbrățișarea 🙂
Nu știu ce era acolo. în cupă. Ceva dulce după cum se vede, dar nu mă prea pricep. Îmi vine în minte cuvântul Profiterol și mă gândesc că s-ar potrivi de minune cu această idee exprimată în text: „ dacă tot îs în România, să profit cât pot…” 🙂
Felicitări pentru drumul dus, ca și pentru cel întors! (prietenii știu de ce…)
Cred că totuși era o savarină, dar nu sunt nici eu sigură 😁
Ioi, Condei, nu-mi aminti! 😨😬Cred că am rămas cu sechele de la zborul de întoarcere! Era savarină și piure de castane, mmm… Iară salivez!