Nu știu cât își mai amintesc cei care sunt în grupul de Facebook, dar am promis acum ceva timp un articol despre obiceiuri proaste – ale mele, evident. Sinceră să fiu nu știu de ce mi-a trăznit această idee, dar fie, nu sunt nici perfecțiunea întruchipată (deși mi-ar plăcea, recunosc că ar fi plictisitor). Însă dacă veți căuta pe Google „bad habits” veți găsi rezultate precum: fumatul (eu nu fumez), limbajul vulgar (pot număra pe degete de câte ori am înjurat în 30 de ani) și altele precum consumul de alcool sau stupefiante.
Ale mele sunt ceva mai… mici, dar asta nu le face mai puțin rele. Cum sunt convinsă că a le recunoaște e primul pas spre vindecare, iată lista mea de obiceiuri proaste sau, fie, mai puțin bune:
Tot felul de lucruri. O să îmi uit și unde mi-am pus capul la un moment-dat, nu doar cheile, laptopul sau lumina aprinsă la baie.
uneori extrem de leneșă. Aș sta în pat toată ziua!
smiorcăită, ce dacă am 30 de ani :lol:Totul trebuie să se întâmple când vreau eu, cum vreau eu!
tic-uri verbale, cred că le-ați observat și în scris: exact, evident, însă.
Am întotdeauna dreptate.
pizza, KFC și ciocolată. Acum sunt iarăși la dietă, așa că mă chinui să fac eforturi, dar mai am și derapaje…
Cum mi-am propus să scap de aceste obiceiuri proaste?
OK… Le-am recunoscut. Acum ce? Primul pas cred că ar fi să îmi propun și să îmi dau toată silința să nu mai fac aceste lucruri. Prima parte e mai ușoară, a doua… un pic mai grea. Însă am învățat ceva pe perioada „dietei”: nu trebuie să ne iasă totul din prima. Chiar și cu pași mai mărunți la început ne vom atinge targetul.
Apoi, din câte am citit, sistemul de recompense funcționează foarte bine în acest caz (la fel și cel de pedepse). Practic, trebuie să îmi aleg o recompensă de fiecare dată când fac ceva bun. De exemplu pentru cazul în care îmi pun cheile din timp în geantă să fiu sigură că nu rămân iar pe afară ca fraiera. O să mă gândesc serios ce și cum.
Alte lucruri despre controlul obiceiurilor proaste pe care abia le descopăr, dar mi se par interesante sunt:
- Să devin mega-conștinetă de defect. Psihologul James Clairbon le sugerează pacienților săi să-și noteze de câte ori fac un anumit lucru. Conform lui, pentru a schimba un comportament, trebuie mai întâi să îl înțelegem.
- Nu o să mă mai concentrez pe ceea ce nu o să fac. Art Markman, profesor de psihologie, consideră că oamenii pun un focus mult prea mare pe lucruri precum „o să mă las de fumat”, „o să țin dietă”. Obiectivele trebuie să fie mai clare, mai asumate, altfel spus SMART. (Că veni vorba, după ce termin acest articol trebuie să-mi fac o matrice și să reformulez tot ce afirm aici.)
- Voi deveni propriul meu critic.
- Nu o să exagerez cu gândirea pozitivă. O să pun în balanță toate aspectele, fie ele pozitive, fie negative pentru a realiza cum pot renunța la aceste obiceiuri nocive.
- Voi elimina toate obiectele care mă distrag, cum ar fi telefonul mobil (recunosc: de multe ori el e cel care mă ține din a face unele lucruri, deci iată încă un element pentru lista de mai sus).
Și acum...
Acum e rândul vostru! Eu v-am spus ce obiceiuri proaste am și cum plănuiesc să le elimin. Lista voastră de obiceiuri cum arată? V-ați gândit vreodată să scăpați de ele? Dacă da, de ce și cum? Dacă nu… de ce?
16 Comments
Ohoho! Bad habits? me master. 😀 Ce sa zic, in ultimii ani am mai scapat de ele. Altminteri, inca din copilarie eram o fiinta furioasa in marea majoritate a timpului. De obicei, imi vedeam de boii mei, cum se zice, pana cand ma calca cineva pe bataturi. Cum oamenii au o pasiune din a-i calca pe altii pe bataturi, era mai mereu un prilej de izbucniri din partea mea, care incepeau cu racnete si uneori culminau cu luarea la tinta a respectivului cu orice obiect din imediata apropiere. Adolescenta mi-a canalizat furia in alte moduri, dar, evident, am bifat destule vicii. De majoritatea am scapat pe parcurs, de-a lungul multor ani. Am gasit cai prin care sa imi canalizez energia provenita din furie in scopuri constructive. Long story short, nimeni nu e perfect, iar eu am fost mereu destul de departe de perfectiune, nici macar aparent nu m-am putut apropia. Faptul ca au existat oameni care sa ma aprecieze si sa tina la mine in ciuda tuturor defectelor m-a ajutat sa scap de multe dintre ele. Inca ma mai infurii, dar mai rar si mai putin clocotitor, e mai aproape de suprafata, ca o furtuna de vara… vine, trece… Si da, mai scap cate o injuratura, ocazional. 😀 Intotdeauna mai avem de lcuru cu noi insine.
Cred că avem cu toții astfel de obiceiuri și că e greu să le rezolvăm pe toate. Dar, măcar încercăm 😀
lucru* – mi-a scapat o litera aiurea. 😛 alt obicei prost.
Nu am observat, un alt obicei prost de-al meu 😆
Suma trebuie să fie mereu constantă la mine. Aşa că dacă repar ceva, deprind alt obicei prost. Am învăţat să mă accept aşa, în toată imperfecţiunea mea. 😀
Ai dreptate, cred că și eu fac la fel 😆
Niciodată nu mi-am propus să mă perfecționez, nu să devin perfectă, pentru simplul motiv că sunt bine aşa cum sunt! Iar dacă cineva este nemulțumit de mine, are toată libertatea să caute „perfecțiunea”. Dar oare există?
Eu cred că perfecțiunea nu poate fi atinsă, poate doar puțin cu vârful degetelor….
Super, în timp ce citeam mă și gîndeam „ce leapșă faină”, apoi m-am auto-apostrofat de neseriozitate citindu-te, iar la final am răsuflat ușurată… 😀
Dacă schimb pizza cu shaorma, sînt identice :))) și mi-a plăcut și ideea articolului mult <3
Mă bucur că ți-a plăcut ideea, nu e o leapșă, dar oricine poate face acest exercițiu, este foarte interesant. Apropo, observ că avem gusturi similiare 🙂
Da, și eu 🙂
Lucrez la defecte, să știi. Dar nu mi-am găsit decît 4 și-s cam puține 😀 mă mai uit o dată la ale tale…
😆
Cu cheile, îți dau eu sfat, că a fost motivul pt care am schimbat yala ultima oară: pune una care nu se închide automat când ieși/nu tre să stea cheia în ușă în ea… Nu știu dac-ai înțeles, dar e perfect, dacă nu acționezi tu, nu se întîmplă nimic. Tot răul ar fi că poți să pleci și să uiți să încui… 🤔
Am înțeles 😆 bună idee!
Ai dreptate! Așa cum îți place 🙂
Mulțumesc 🙂