Caut. Caut să primesc și să dăruiesc iubire. Caut cărți și povești remarcabile. Caut locuri de vizitat. Caut senzații noi. Caut neîncetat de toate. Caut gusturi noi, diferite, și totuși familiare.
Caut ceva ce să mă transporte în timp, în bucătăria de la țară unde bunica-și prepara bunătățile. Sigur, mie pe vremea aceea bucătăria îmi părea un soi de laborator, iar bunica un fel de Merlin cu fustă și batic. Mă și văd cum o priveam cu ochișorii mari, mirați și tot timpul în alertă. Cum nu era atentă, cum îmi vâram degețelele grăsune în ceea ce prepara ea. Gustam totul: de la aluat crud, la legume, creme și dulcețuri.
Tot ce îi ieșea din mâini era divin. Totul avea gust și culoare. Totul era natural.
Dar, acelea au fost alte timpuri! Urbanizarea și tehnologizarea ne-au adus multe beneficii și, totuși, pe de altă parte am pierdut multe lucruri mult mai importante: conexiunea cu natura și gustul autentic. Eu, de când am realizat asta, totul pentru mine a devenit o căutare a ceva practic imposibil sau poate… nu!
Vedeți voi, sunt eu genul sensibil și visător, dar acesta e doar exteriorul. La interior sunt Xena, prințesa războinică, și nu mă dau bătută atât de ușor.
Prin urmare, mi-am luat misiunea în serios și am devenit un soi de căutător de gusturi profesionist. Ce fac eu? Caut cele mai inedite, mai delicioase și uimitoare preparate pentru a le aduce în atenția oamenilor din marile orașe.
Nu am avut eu mare succes până acum, dar la final de august, una dintre căutările mele m-a dus pe Valea Nișcovului. Aici am descoperit (în sfârșit) ceva de care m-am îndrăgostit, ceva unic, ceva numit Melinis.
Ce este melinis? Ceva între serendipity și déjà-vu
Melinis = dulce natural și sănătos. Denumirea sa vine de la latinescul mel (miere) + niș (o prescurtare pentru râul Nișcov pe al cărui mal se află satul unde este produs. Nu este nici produs apicol, nici dulceață, ci ceva cu totul inovator. Altfel spus, este un cuvânt nou, pentru o experiență cu totul nouă.
Dacă mi-ați cere o definiție personală a acestui dulce pregătit din ingrediente naturale, v-aș spune că e ceva între englezescul serendipity, bucuria de a găsi ceva nou și uimitor, și franțuzescul déjà-vu, senzația pe care o ai atunci când ai impresia că ți s-a mai întâmplat un anumit lucru.
Să vă explic! Primul Melinis încercat a fost cel cu petale de trandafiri. Am fost puțin sceptică în clipa în care am fost invitată de cei de la atelierul de producție să gust din amestecul de miere și petale. Ce putea fi diferit?
Sigur, gustul era oarecum familiar. Cumva aducea cu acel amestec la care lucra meticulos bunica: petale și miere strat peste strat. Dar, în rest, senzația era complet diferită. Aroma era parcă mai intensă și se simțea, cum să vă spun, de la distanță. Parcă mergeam printr-o grădină cu trandafiri. Și textura era diferită, diafană chiar. Toate acestea, aveam să aflu, se datorau metodei unice de preparare care făcea ca Melinis de trandafir să fie ceva cu totul nou, deși poartă cu el un strop de nostalgie după acele vremuri demult apuse.
De 3x câștigat + bonus
Însă gama de produse Melinis nu se rezumă doar la acest amestec seducător, ci și la melanjuri de fructe crude (afine, cătină, gutui, pere, prune, vișine și zmeură) și miere de salcâm. Evident, produsele sunt realizate prin aceeași metodă unică de preparare lentă la temperaturi sub 35 de grade. Datorită acesteia, fructele își păstrează proprietățile. Astfel, noi, consumatorii, suntem de trei ori câștigați: savoare, gust și sănătate – toate într-un slow food de excepție.
Și, că tot veni vorba de sănătate. Cât timp eram eu în atelierul tihnit mi s-a atras atenția asupra „ginsengului românesc” – cătina. Un produs pe care, să fim sinceri, îl cam ignorăm. (Da, fac asta chiar și eu care mă dau pretențioasă, rafinată și ecologistă.) Însă are multiple beneficii.
Cătina este de două ori mai bogată în vitamina C decât măceșele și de 10 ori mai bogată decât citricele. În plus, mai conține și complexul de vitamine B, vitaminele E, K, P şi F, caroten și alte substanțe extrem de utile organismului nostru.
Unde să încep? Cătina stimulează imunitatea, este un depurativ natural, are efect antioxidant și cicatrizant, este un bun emolient. Are și efect citoprotector, altfel spus este un fel de scut ce apără organismul de factorii nocivi din mediul exterior.
Ce mai pot spune? Cătina practic e un super aliment! Cum se apropia toamna, cred că înțelegeți și voi de ce atenția mi-a căzut tocmai pe borcanul cu Melinis de cătină.
NATURA REGĂSITĂ
Adevărul e că nu aș mai fi plecat din acel loc. Totul era perfect: timpul curgea cu încetineala tipică locurilor neatinse de plaga modernismului. Parcă eram transportată în altă epocă! Dar, mai presus, de toate experimentam un profund sentiment de împlinire: una dintre căutările mele se solda, în sfârșit, cu un succes.
Însă a trebuit să plec… Misiunea mea trebuia îndeplinită! Trebuia să le spun orășenilor mei mult prea ocupați și veșnic grăbiți că am găsit ceva nou, dar care pe de altă parte îmi amintește de modul în care gătea bunica: natural.
Așa că iată, dragii mei cititori, descoperirea mea!
Ah, dar să nu credeți că vă las chiar acum! Înainte de a vă spune „la revedere”, trebuie să vă zic că am scris aceste rânduri având alături un bol în care am amestecat niște iaurt cu puțin Melinis de afine. De fiecare dată când făceam câte o pauză pentru a lua câte o linguriță, parcă deveneam pentru o clipă acea fetiță cârlionțată care-și băga degețelele grăsune în toate bunătățile din bucătăria bunicii.
Pufff! Cui îi mai pasă de termene limită, ședințe interminabile, aglomerație în trafic? Cui îi mai trebuiesc trenduri, tendințe și gadgeturi ce oferă bucurii temporale? Eu mi-am găsit remediul la zbuciumul urban, iar sentimentul acesta e ceva peren! Ce ziceți, l-ați încerca și voi?
Surse foto: melinis.ro & Facebook @melinis.buzau
Articol scris pentru SuperBlog 2020 cu mare drag.
1 Comment