Cum se împacă pasiunea pentru cărți cu minimalismul (Guest Post)

Curentul minimalist este în continuă ascensiune și începe să-și facă loc, încet-încet, din mediile sociale până în sufletele, mințile și casele noastre. Experți de tot felul ne prezintă teoriile și experiențele lor cu acest stil de viață iar majoritatea sunt de-a dreptul inspiraționale.

Cu toții de ne dorim mai mult loc în casă, un spațiu aerisit, să economisim mai mult pentru diverse obiective (călătorii, educație, evenimente neprevăzute etc. ), să facem curățenie mai eficient și, per total, să fim mai fericiți și mai satisfăcuți cu viața noastră de zi cu zi.

Dar ce ne facem când acest curent poate să interfereze cu pasiunile noastre? Există vreun mod în care putem să împăcăm capra colecționatului cu varza minimalismului?

Unul dintre miturile cele mai răspândite despre minimalism este acela că nu ai voie să deții colecții sau că nu ai voie să ai mai mult de un număr de X obiecte dintr-o anumită categorie.

Dar poate exista un număr standard de prosoape/ cărți/ obiecte de veselă (înlocuiți aceste cateogrii cu orice altă categorie de obiecte importantă pentru voi) care să satisfacă nevoile tuturor oamenilor? Cu siguranță, răspunsul este nu.

Ne poate spune minimalismul ce pasiuni să avem și cum să le manifestăm? Ei bine, asta ne aduce la subiectul articolului de astăzi și anume…

Cum se împacă pasiunea pentru citit cu minimalismul?

Când am citit Magia Ordinii, scrisă de autoarea japoneză Marie Kondo, eu și ceilalți cititori împătimiți am rămas șocați când am ajuns la capitolul care se referea la categoria cea mai importantă pentru noi: aceea a cărților. Autoarea ne îndemna senină să luăm în considerare renunțarea la cărțile pe care nu le vom (mai) citi.

Stai puțin? Cum? Ce?!

Deși, cumva, deși pentru mine, a început să aibă sens afirmația aceasta, din motive personale (citesc doar în format clasic, am un apartament mic etc.) cunosc mulți oameni care mai degrabă și-ar da o mână, decât să renunțe la bibliotecile lor, construite și organizate în ani mulți cu pasiune și răbdare.

Iar asta este de înțeles.

Chiar și eu, care am pus cumva în aplicare acest îndemn, dar nu la modul extrem pe care îl propune ea și anume să păstrezi 20-30 de cărți, pentru că am clar mai multe (nu le-am numărat!), nu cred că este o practică definitorie pentru minimalism și cu siguranță nu se potrivește oricui.

Iar pentru că toți cititorii planetei i-au sărit în cap (virtual, nu la propriu) chiar și Marie Kondo a trebuit să-și revizuiască poziția și să explice mai bine ce a vrut să spună. Iar asta a făcut mai mult lumină în cum se împacă minimalismul și iubirea pentru cărți.

Kondo a mărturisit că a dobândit acest obicei de a nu păstra cărțile pentru că în Japonia climatul este foarte umed, ceea ce le deteriorează foarte mult și ele nu mai sunt bune de citit dar, este conștientă că alte țări lucrurile stau diferit și îi îndeamnă acum pe cititorii împătimiți să nu renunțe la cărțile lor ci doar la acele obiecte care nu mai aduc valoare în viața lor.

Până la urmă, minimalismul nu înseamnă un anumit număr de obiecte sau doar rafturi goale, ci el se rezumă la esență. La a capta și a păstra ceea ce este esențial și de valoare pentru noi. Exact. Nu pentru specialiști, nu pentru Marie Kondo, nu pentru prietenii noștri – doar pentru noi. Dacă pentru o persoană este convenabil să aibă doar 30 de cărți, nu înseamnă că pentru toată lumea trebuie să fie la fel.

Minimalismul este diferit pentru fiecare persoană în parte, pentru că noi suntem diferiți. Altfel spus, suntem invitați să re-evaluăm toate obiectele din viața noastră și să decidem cum putem proceda pe viitor, ca să le avem în jurul nostru doar pe acelea care să răspundă nevoilor noastre și stilului nostru de viață.

Poate că sunt o persoană care citește doar cărți și materiale în format electronic și apreciez un spațiu care să nu fie încărcat de o bibliotecă. Sau poate sunt dintre cei care consideră că biblioteca e inima unei case și nu mi-aș putea imagina niciun spațiu fără ea. Sau poate sunt o persoană (cum de altfel sunt și eu) care iubește să citească doar ”cărți adevărate”, în format clasic. Nu este nimic greșit în niciuna dintre variante. Fiecare e diferit. Poți să fii minimalist și dacă ai o bibliotecă, nu e nimic rău în asta.

Dacă îți dorești să faci decluttering în bibliotecă, așa cum fac și eu destul de des, sunt multe opțiuni de a „scăpa” de cărțile pe care le-ai iubit dar pe care știi sigur că nu le vei reciti. Le poți vinde sau dona pe grupuri de profil, le poți face cadou cunoscuților sau oamenilor din comunitatea ta, poți căuta o bibliotecă publică căreia să le donezi, poate una dintr-un sat sau un oraș mic care chiar are nevoie sau poți contacta un anticariat care să ți le cumpere.

Dacă ești minimalist, nu trebuie să renunți sau să sacrifici nicio pasiune, că este vorba de cărți sau de orice altceva care poate presupune o colecție. Principalul scop al minimalismului este să ne facă viața mai bună, să fim înconjurați doar de ceea ce ne place și ne face să ne simțim bine și în niciun caz nu trebuie să facem sacrificii nedorite. Până la urmă este vorba doar despre a ne găsi echilibrul și de a aplica soluții care se potrivesc cu viața pe care vrem să o trăim.

Personal, nu aș renunța niciodată total la cărți și nu aș îndemna să pe nimeni să facă acest lucru. Pentru un cititor împătimit, acest lucru poate fi de neimaginat.

Pentru tine cum se împacă minimalismul cu pasiunea pentru citit?

Autoarea acestui articol, Raluca Anghel, mă tentează mereu cu recomandări de cărți și mă inspiră cu sfaturi despre minimalism. Vă recomand și vouă să dați o tură pe blogul ei: E un mic secret.