Cuprins
Mai țineți minte când eram mici? Orice lucru ni se părea nou și, nu o dată, acest necunoscut, ne speria. Și acest lucru e perfect normal.
În cartea Cum a devenit Luis un pirat neînfricat, Adriana Mitu tratează tocmai teama de nou și neîncrederea în sine, iar în introducere explică următoarele:
Într-o măsură mai mică sau mai mare, cu toții ne temem de experiențele noi pentru că sunt imprevizibile și presupun un risc. […] Gândiți-vă câte emoții aveți când mergeți la un nou loc de muncă […].
Diferența între viața unui adult și cea a unui copil este aceea că un copil se întâlnește frecvent cu experiențe noi și cu lucruri pe care nu le-a mai făcut.
De cele mai multe ori, în cazul copiilor, teama de lucruri noi este doar o teamă de suprafață. Sub ea se ascund alte frici: teama de a nu fi suficient de bun, teama de a greși, teama de a nu fi acceptat de un grup. Și, evident, în spatele acestor temeri se ascund și alte lucruri. Pentru a le depăși, cel mic are nevoie de tot sprijinul și înțelegerea noastră. Altfel spus, pe lângă încurajări, nu trebuie nicidecum să invalidăm teama copilului. Trebuie să o recunoaștem și să-i dăm dovadă de înțelegere.
O nouă aventură pentru cei mici din seria ABC-ul poveștilor terapeutice
Așa cum ne-a obișnuit, Adriana Mitu nu abordează astfel de subiecte doar din perspectiva adulților. De data aceasta, ea abordează teama de nou și a neîncrederii în sine la copii printr-o veste în care Louis, un copil găsit și crescut de pirați. El nu coborâse niciodată pe uscat, lucrul acesta chiar îl speria. Însă totul se va schimba pentru el în clipa în care va decide să își însoțească pe pirați pe Insula celor trei comori.
Evident, toată această aventură îl va lăsa pe Louis schimbat: curajos, încrezător, un adevărat pirat neînfricat. Dar cum se va întâmpla asta rămâne de descoperit de către micii cititori sau ascultători de povești!
Părerea mea despre cartea Cum a devenit Luis un pirat neînfricat. Teama de nou și neîncrederea în sine
Ca de obicei, am apreciat accesibilitatea limbajului – atât în secțiunea dedicată părinților, cât și în poveste. Mi-a plăcut și modul în care povestea curge și am realizat cât de ușor îi este unui copil să se transpună în pielea personajului.
Dar, cel mai mult am apreciat activitățile – atât soluțiile propuse pentru ca părinții să îi ajute pe cei mici pentru a-și depăși team de situațiile noi, cât și jocurile pe care cei mici le puteau realiza singuri.
Genul acesta de cărți, mi se par foarte utile. Părinții, dar mai ales copii au numai de câștigat de pe urma lor! Așa că, dacă sunteți curioși, vă invit să le descoperiți pe toate celelalte pe site-ul editurii Diana!