Cuprins
Așa cum v-am promis, revin astăzi cu partea a doua a pseudo-recenziei mele pentru antologia Litere pe fulgi de nea. Nu o să zăbovesc, prin urmare, prea mult pe introducere știu că așteptați să citiți și despre poveștile următoare!
La rând vine Back to December, povestirea mea. Însă prefer să o las la final.
Trecem, deci, la Crăciunul mi-a redat nemurirea ce poartă semnătura Denisei Grigoraș. Un text cu o încărcare emoțională aparte, o introspecție care te absoarbe – multe ar putea fi spuse și toate sunt adevărate. Pe mine una m-a dus cu gândul la bunica mea și la suma de ierni pe care le-am petrecut împreună.
Fabiola Ion a venit cu o poveste de iubire fără vârstă, începută în vremea telefoanelor cu fise. Ah, ce vremuri! Numită simplu, O poveste de iarnă, povestirea Fabiolei e ca un carusel: te urci în el și apoi nici nu-ți dai seama că s-a și terminat, mai vrei o tură!
În Plânge Timpul, Lilioara Macovei descrie două ierni: cea exterioară și cea care ne cuprinde sufletele, cu timpul. Doamna Augusta Măcreanu ne cucerește prin eleganță, înțelepciune și sunt sigură că povestea ei de viață ar fi una foarte interesantă dacă Lilioara ar alege să dezvolte subiectul.
Dana Maria Jugăurs nu m-a surprins, dar asta nu e ceva de rău. Pur și simplu știam că o să vină cu un text din acela de topit inimi, unul care să facă să te îndrăgostești. Ești de poveste, chiar e de poveste… din aceea care topește inimi. Abundă de dor, de emoția revederii și cea a descoperirii, de drag, de iubire!
La rând a venit N Marianne cu a ei Gudrid cea Dintâi. Povestea e un basm cu tâlc despre o fetiță abandonată care ajunge într-o comunitate de oameni complet diferiți din punct de vedere fizic. E o poveste despre acceptare scrisă cu căldură, cu grijă. Un text de citit și recitit la toate vârstele – asta e, pe scurt!
Oana Elena Pană a ales să scrie o Poveste de iarnă într-o secundă de eternitate. O poveste în care se împletesc două planuri: prezentul și trecutul, iar fundalul e mirifica Poiana Brașov. O iubire care începe pe nesimțite cu un mic accident plus un accident mai mare. Un montagne russe de sentimente pe care l-am citit cu mega drag!
Dar, nici bine nu am coborât din montagne russe-ul Oanei, căci m-am urcat în cel al Petruței Petre numit Câte zile mai sunt până la Crăciun? În centrul poveștii: o femeie decisă să-și depășească condiția, independentă, cu afacerea ei, dar bântuită de veșnica întrebare „când îți găsești și tu pe cineva?”. La începutul poveștii realizează că trebuie să-și găsească un iubit până la Crăciun adică fix în 100 de zile. Ce urmează apoi? Un accident, un mail primit din greșeală și… mai mult de atât!
Apoi mi-am tras un pic răgazul. Au urmat iarăși două texte cu iz de les neiges d’antan. Iarna sufletului, un capitol din cartea vieții, povestirea Florinei Popa Dumșe și Povestea oricărei treceri de Limona Rusu sunt ambele foarte încărcate de emoții. La fiecare cuvânt se vede dragul și nostalgia cu care au fost scrise și mi se pare că nu întâmplător au ajuns să fie una după alta: prea îți înmoaie sufletul, sunt texte-surori în simțământul transmis. Felicitări Florina, felicitări Limona, amândouă m-ați topit!
La rând a venit povestirea Urări de sărbători semnată de Ioana Serota. O poveste care se desfășoară pe două planuri: baia de a doua zi (cea de după botez) ce are loc într-un oraș de provincie și o petrecere corporatistă de final de an din capitală. Evenimente diametral opuse în care Ramona este prinsă ca într-o menghină, iar sufletul răvășit ei e stors de tot sucul. Sincer, mi-ar plăcea să aflu că există pe undeva o continuare! Ramona și toată răvășirea din ea merită!
În Zbateri Monica Stan îmbină așa frumos dorul și gerul. Parcă ți se urcă pe șira spinării și ți se face și ție dor. Nu poți scrie o pierdere, o simți, dar, cumva, Monica a reușit să transmită disperarea, golul, crivățul din suflet.
Dar, după gura asta de dor, Bianca Timșa Stoicescu vine cu După zece ani. O poveste cu iz muzical pe alocuri, dar cu un mesaj profund pe tot parcursul ei: suntem cu toții la fel, indiferent cui ne rugăm. Și, totodată, povestea aceasta caldă ne redă un pic încrederea în omenire. Încă e loc de bine în lume! Încă e loc de astfel de povești-pilde!
Zoria, penultima poveste, ne invită cu gingășie să privim iarăși iarna și sărbătorile prin ochi de copil. Și, totodată, povestea lui Vali Șerban e povestea unui miracol cum doar de Crăciun se poate întâmpla! Un text sensibil, ușor de citit, frumos!
Ultimul text, Blocată în gheață al Teodorei Vescan, m-a dus cumva cu gândul la Alice in Boderland, serial în care eroii participă la o serie de jocuri pentru a supraviețui. Însă în povestea aceasta eroina mai are pe suflet și o iubire. O poveste care cucerește de la prima propoziție, de care te îndrăgostești.
Back to December - povestea mea din Litere pe fulgi de nea
Și, da, acum am ajuns și la povestea mea: Back to December. Nu mă voi pronunța cu privire la calitatea ei, până la urmă orice scriitor are o doză de subiectivism, iar judecățile de valoare pentru a fi veritabile trebuie să fie pronunțate de cititori, recenzori și de critici.
Pentru cei care mă citesc poate ea nu a fost vreo surpriză. Am mai scris așa. Îmi plac disecțiile pe suflet, iar pe asta o aveam de mult în cuptorul minții. Bine, nu era neapărat o poveste de iarnă. Însă când am văzut anunțul celor de la Siono, deși neîncrezătoare, am știut ce să fac. Am combinat ideea mea, ciotul de poveste, cu o piesă a lui Taylor Swift pe care jeleam prin vremea facultății. Ce a ieșit puteți citi la pagina 161 a antologiei Litere pe fulgi de nea, iar mai multe detalii despre cum am simțit eu povestea găsiți pe Illusion’s Street.
Considerații finale despre Litere pe fulgi de nea
Și, gata, am terminat de scris despre Litere pe fulgi de nea! Ce e de reținut e că e un mix de povești și stiluri. E o carte în care cititorii oricărui gen vor găsi măcar un text pe gustul lor. Dar, pentru a fi savurată pe deplin e nevoie de un cititor plurivalent, unul care gustă literatura în toate stilurile ei, nu doar unul anume!
Voi ați citit-o deja ori aveți de gând?
2 Comments
Astăzi o termin și eu. Până acum, nu am citit antologii sau cărți cu autori multipli, aparte de manuale sau cursuri universitare.
A fost o experiență fantastică. O temă aparent limitată, iarna, a scos la suprafață o pleiadă de stiluri, abordări și stări.
Da, este ceva interesant 🙂