Bună, dragilor! Sper că mai sunteți pe aici căci eu nici de data asta nu am plecat! Și sincer, nu cred că vreodată aș putea renunța la blogging. La un calcul ușor rezultă că jumătate din viața mea mi-am petrecut-o scriind pe hârtii virtuale (deși am mai schimbat platformele). Și da, nu mai e așa la modă să scrii, dar eu tot o fac. Pentru nostalgici, oricât de puțini ar rămâne. Pentru că moda revine. Pentru că iubesc să fac asta.
Nu plănuiam să iau o pauză, dar cumva s-a întâmplat. Viața cu un bebeluș e imprevizibilă, chiar și atunci când toți îți spun ce noroc ai că ai nimerit un exemplar care doarme, are răbdare să stea cu tine la masă la restaurant (își face de lucru cu geanta ta eventual). Însă știți părerea mea despre pauzele din blogging: ele sunt benefice.
Ce-am făcut cât nu am scris?
Multe.
În principal m-am ocupat de Sara. Am învățat de ce se spune că „numai mamă să nu fii”: parcă totul devine o grijă (deși tuturor din jur li se pare absurd).
Am învățat să fiu dezordonată. Sau cel puțin să las organizarea până o să mă întorc la muncă. Sincer, nu cred că-mi strică o pauză de la asta, nu?
De scris… n-am scris. Adică… m-am gândit la scris, la ce aș putea scrie aici. Am început chiar și o povestire pentru voi. Dar, totul a rămas un draft, fie aici, fie mental. Și cu romanul la fel… Cumva, muza mea a decis să-și ia și ea o vacanță și-a plecat să soarbă cocktailuri cine știe pe unde.
Nici acum nu știu dacă a revenit, dar nu mai pot sta așa! Mi-am mai așezat și eu gândurile și-am învățat să nu mai controlez totul și să nu mai urmăresc obsesiv toate jaloanele alea de dezvoltare pentru bebeluși că în cazul lor planning-ul nu funcționează întotdeauna (și e perfect normal). Așa că înainte de a începe scrierea propriu-zisă, mi-am pus două mari speranțe pe care le pun în acest articol:
- 1. Că va ajunge la voi și că o să vă placă.
- 2. Că mă va ajuta în demersul meu pentru regăsirea inspirației. Altfel spus, că va servi drept incantație pentru muza mea zuză plecată pe coclauri.
Am rupt lanțul?
De la Mona am învățat despre metoda Seinfeld numită și „nu rupe lanțul!”. Dar eu fix asta am făcut! Am rupt lanțul, nu de iubire, ci de scriere. Așa că nu ar trebui să-mi fie de mirare că dom’șoara muză e într-un bikini roz, lungită pe un șezlong la soare citind Theodoros și sorbind Hugo.
OK, poate unora li se pare că vorbesc bălării. Poate ar trebui să vă explic pe scurt metoda Seinfeld. Practic, trebuie să îți îndeplinești zilnic un obiectiv, în cazul meu să scriu. Pentru fiecare zi în care îți finalizezi obiectivul adaugi un „x” într-un calendar al obiectivului și astfel îți construiești un lanț de cruciulițe. Sună banal? Nu credeți că funcționează? Vă recomand atunci acest articol semnat de psihologul Roxana Alexandra Popa care sigur vă va schimba părerea.
Vă spuneam că am decis s-o las mai moale. Și, la fel, am destul de mult imprevizibil în viața mea acum. Însă am stagnat prea mult. Am amânat prea mult lucruri și de aceea parcă mă învârt în cerc. (Am rescris propoziția anterioară de trei ori, ceea ce e mult pentru mine!) Nu vreau să ajung în acea fundătură numită blocajul scriitorului.
Ce voi face? Sigur, e greu să mă apuc să fac iarăși lanțuri zilnice. Dar dacă îmi propun să scriu săptămânal sau bi-săptămânal? Ar putea merge… (Nu promit, dar încerc!)
Alte lucruri care (sper) mă vor ajuta la regăsirea inspirației
Am stabilit deja principala acțiune. (Ups, asta a sunat cam corporatist. Scuze, știți cum e cu năravul din fire!) Însă în mod evident mai am nevoie să fac și alte lucruri pentru mine și pentru a o îmbuna pe dom’șoara muză. Le las aici în caz că cineva are nevoie de ele:
- Schimbarea rutinei. Vreau să folosesc altfel pauzele pe care le iau în timp ce Sara doarme. Aș putea scrie sau reveni la postările regulate pe Social Media. (Bine, asta dacă nu îmi e și mie somn!)
- Să revin la socializarea cu alți bloggeri, scriitori, creatori de conținut. Nu am neglijat asta, dar nu am făcut-o nici la aceiași parametrii în ultima vreme. Creativitatea atrage creativitate.
- Să îmbrățișez alte forme de conținut măcar din când în când. Deși nu îmi place să mă filmez, am adorat să particip la provocarea Povești pe sticlă a Alexandrei Ciucanu acum câțiva ani.
- Să vizualizez deja rezultatul, poate chiar să creez o machetă, un preview în Canva etc. și să revin la el periodic pentru motivare.
Desigur, un alt motor al inspirației mele sunt plimbările și călătoriile. Ele odihnesc mintea și oferă răspunsuri, dar la acest capitol nu mă pot plânge… ar trebui doar să mă mai gândesc și la scris, la ideile pe care le am și cum să le eliberez din nodul gordian în care s-au încâlcit.
Sună bine, nu?
În loc de încheiere
Acestea fiind zise, articolul e cam gata! Nu-mi vine să cred că am ajuns aici, la final! Am scris despre ce am mai făcut, am recunoscut unde am greșit și cum vreau să revin la scris. Nu v-am întrebat, dar vă întreb acum: voi ce mai faceți, cum mai sunteți?
♥ D.
P.S.
Dacă aveți și alte idei de trucuri pentru regăsirea inspirației, vă invit să le împărtășiți în comentarii!
P.P.S.
O să plec într-o vacanță de o săptămână, dar plănuiesc să țin un soi de jurnal de călătorie pe Facebook și Instagram, dacă vă interesează. (Așa o să continui și lanțul!)
Să ne citim cu bine!
foto: Pexels & Canva Pro
6 Comments
“muza mea zuză plecată pe coclauri”😊
da, nu stiu ce e de facut cu muzele. au atat de multe pretentii, vin, pleaca. se intorc…nu le poti controla.
eu cel putin, Diana, stiu cum e cu un bebe, cu timpul, cu tot ce tine de perioada asta cand devii si esti mamica. nimic nu e mai frumos si dulce. de lipsit, ne-ai lipsit. stiam ca aduci povesti, articole, stiam ca aduci multe lucruri interesante.
nici nu-ti spun cat de mult asteptam gandurile tale despre fericirea pe care o traiesti de cand a aparut micuta printesa.
cand ai timp imparte cu noi momentele astea frumoase, cand ai timp scrie-ti gandurile aici. ne plac, le asteptam, le iubim!
pupici roz printesei rasfatate! 💗
Mulțumesc, Ami❤️ Mulțumesc că ești aici! Pupicei 😘😘😘
Bună, Diana!
Da, mă interesează jurnalul tău, mai ales că și eu am de gând să scriu un jurnal de călătorie.
După un sfârșit de an cel puțin ciudat, am început anul tot ciudat, dar și cu un proiect de suflet. Definitivarea lui m-a tras efectiv pe dreapta de la toate activitățile mele obișnuite. Deși la începutul lunii mai eram gata, abia acum încep să intru în pielea mea de altădată.
Muză?! Nici vorbă, mai ales cea a desenatului și-a luat lumea în cap și cine știe pe unde hălăduiește. Am început să mai scriu câte ceva, dar departe de anii trecuți. Citesc, aștept să plec în prima vacanță pe anul ăsta. Dacă vor mai fi, depinde de vreme. Se anunță un sezon plin de uragane. Vom vedea!
Să ai o vară plină de întâmplări minunate!
Mie nu prea mi-a ieșit jurnalul, căci nu mergea netul așa cum voiam 🤣 deh, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg! Sper să revină și muza ta, poate are nevoie de o vacanță! Să ai o vară frumoasă și cât mai puține uragane 🤗😘
Vacanţă frumoasă, draga mea! Şi da, aş vrea să îţi citesc jurnalul! Poate pui şi aici din el când te întorci, că de fb uit.
Mulțumesc, draga mea! Nu am reușit să postez așa cum voiam căci netul nu a ținut cu mine, doar ceva poze pe pagina personală. O să văd cum mă revanșez zilele acestea. Te îmbrățișez 🤗