Am revenit din pauza de scris de care vă vorbeam duminica trecută în jurnalul de scris de pe Illusion’s Street. Deși nu am lipsit mult, chiar simt că mi-am reîncărcat bateriile după tot iureșul numit SuperBlog. Mi-am propus să revin azi cu un articol despre tatuaje (sper eu din acelea frumoase și nu numele fostului/fostei tatuat în vreun loc extrem de vizibil) și social media.
Nu, n-am înnebunit… nu de tot. Deși nu pare, între cele două chiar e o legătură. Și nu mă refer la poze frumoase și mega filtrate pe Insta. V-ați gândit vreodată că toată activitatea noastră din social media spune tot atâtea despre noi câte spune un tatuaj bine-realizat? Bucurii și dezamăgirii, oameni care au venit și au plecat… toate sunt și colo, și colo. Doar că unele sunt înscrise pe pielea noastră cu cerneală, altele sunt electronice și… pot fi doar accesate online.
Postările tale de pe social media = tatuajul tău electronic
Recunosc: ideea asta cu tatuajul electronic nu-i a mea. Am găsit-o într-un TED susținut de Juan Enriquez și tot ce a spus el mi-a deschis ochii în acel moment. Tot ce postăm pe social media rămâne undeva, înscris în arhiva infinite din norișor a internetului. Dacă un tatuaj real mai poate fi șters sau îți poți face un altul peste, eh cu cel electronic ai ceva mai mult de furcă. În fine, să ascultăm și ce spune academicianul mexico-american despre toate acestea.
Interesant, nu? Haideți să ne concentrăm puțin pe deja faimoasa zicală a lui Andy Warhol:
În viitor toată lumea va fi faimoasă pentru 15 minute.
Ei bine, viitorul acesta e deja aici. Toți utilizatorii de social media suntem faimoși, unii mai mult decât alții – e drept. Însă tot ce postăm atrage atenția asupra noastră, ne pune practic în lumina reflectoarelor. Astfel, încă un element se mai adaugă la tatuajul nostru electronic și definitiv. Probabil că treptat vom ajunge la inversul zicalei lui Andy, așa cum și Juan Enriquez spune. Poate că în viitor vom fi anonimi pentru doar 15 minute, iar în restul timpului va fi precum am păși pe covorul roșu la Cannes.
Ai grijă ce postezi!
E clar, deci, de ce trebuie să fim foarte atenți la ce postăm! Cum să ne manageriem eficient reputația online? Tot Juan Enriquez ne spune – și face asta într-un mod inedit: apelând la mitologia greacă și la un exemplu din America Latină. Iată un rezumat al „lecțiilor” sale:
Gândindu-mă bine, cumva descoperisem și eu aceste „lecții”, doar că nu m-aș fi gândit niciodată la aceste corelări. Cum le aplic?
- Lecția 1: Am mare grijă ce postez, mai ales pe blogul literar, căci uneori oamenii tind să creadă că tot ce scrii e despre tine (asta deși mi-am tot răcit gura și făcut febră musculară la degete tot explicând că nu-i așa).
- Lecția 2: Aș putea săpa cu ușurință în trecutul oricui, dar nu mă interesează trecutul, toată lumea are un schelet în dulap (evident, majoritatea au unul metaforic). Până la urmă, ne putem îndrepta doar către viitor.
- Lecția 3: Recunosc, încă mai am de lucru – sunt berbec, mă aprind ușor.
- Lecția 4: Sunt perfect conștientă că tot ce postez rămâne vizibil și pentru urmașii-urmașilor-urmașilor mei, așa că nu (mai) cred pe oricine și orice (asta o aplic și în offline).
- Lecția 5: Deși recent am postat un articol plin de eșarfe și selfie-uri, nu sunt într-atât de narcisistă încât să mă văd centrul unui univers, fie el și al meu. Cu toții ar trebui să învățam asta!
Cred că aș lua un 9,5 dacă Juan Enriquez mi-ar da test din lecțiile sale. (Măcar sunt conștientă că pentru a treia lecție mai trebuie să lucrez, ăsta e un prim-pas, nu?)
Dacă viața mea de pe social media ar fi un tatuaj...
…de fapt ar fi două. Unul, reprezentând trecutul, ar fi tatuajul acela clasic de gagici cu „je ne regrette rien”. Celălalt, reprezentând era aceasta mai matură, ar fi simbolul yin yang.
Acum sunt curioasă: ce fel de tatuaj ar reprezenta viața voastră de pe rețelele sociale?
20 Comments
Un emoticon zambaret.
Drăguț, ți se potrivește 🙂
Realmente, acest articol m-a „ridicat” de pe scaun! E de luat aminte! Pe FB nu postez decât rar câteva poze. Cândva, am postat un filmuleț de vreo 25 sec cu mine la o cursă de cai…ce-am pățit…e şi nu e de povestit. Atunci am învățat o lecție dură. Am whatsapp şi viber, dar numai şi numai pentru prietenii mei din țară! UNEORI, dar numai uneori „picur” în ceea ce scriu, câte o fărâmă din viața mea…uneori se vede, alteori se diluează printre alte idei. Nu am nimic „urât” în viața mea, poate săpa cine vrea şi cât vrea!
Ce tatuaj mi-aş aplica!? Cred că o mână întinsă spre…lume! A, nu cred că ar fi ar fi o idee prea bună…dar aş risca totuşi!
Draga mea dragă, să ai un sfârşit de săptămână minunat!
Cred că nu puteai alege un tatuaj mai bun, ți se potrivește de minune 🙂
Sigur că tu ai înțelege mesajul…
Evident 😉
Uite că nu m-am gândit niciodată. Două mâini îmbrățișate… de gândit!
Drăguță idee 🙂
Foarte fain articol! Mie mi-e tare greu să răspund. Pe Fb, pe contul personal, n-am mai scris din 2015. Toate pozele, şi alea puţine, şi toate postările erau pe modul privat, postările cam la fel, am considerat mereu FB-ul ca fiind un fel de grup de întâlnire cu prieteni pe care nu-i vezi des. Am crezut mereu că acolo sunt oameni pe care îi cunoşti şi cărora le împărtăşeşti lucruri. De fapt, de aia am şi făcut contul, pentru foştii colegi de liceu, împrăştiaţi toţi care-ncotro. Dacă puneam în aplicare asta, inventam eu WhatApp-ul şi acum eram bogată 😀
Hmmm, nu ştiu. Cred că cele două măşti, una veselă, alta tristă, imaginea aia folosită la şi de teatre.
Alte conturi pe reţele de socializare nu am. Iar blogul e o oglindă a ceea ce simt. Nu mă prezint cu „exteriorul”, consider că asta contează prea puţin. L-am făcut cu emoţie, pentru emoţie, căutând emoţie. No, mai mult nu pot 😀
Frumoasă idee, la fel ca tot ce ai tu la interior 🙂
Îţi mulţumesc mult, draga mea!
Interesant, chiar nu imi vine nimic in minte. La mine e cam simplu, ce e-n gusa si-n capusa. In fine, mai trebuie descifrat uneori, dar zic ca nu e greu. 😀
Știi care e cel mai interesant tatuaj pe care l-am văzut vreodată? Un punct 😂 acum, fiecare dă ce sens vrea punctului 😂
Da!
Eu am destule conturi publice peste tot. Dar în afara de facebook, care e privat, nu pun poze cu mine, sa mi se vadă fata. Nu mi-e rușine cu ea, nu, dar tin la intimitatea mea și nu as vrea să-mi găsesc pozele pe site-uri dubioase. Apoi, nu pun poze sau videouri cu copilul meu. Doar pe instagram am un proiect numit #Evatakesovertheworld, unde urmăresc pașii făcuți de mini-Margeluta de cand a început sa mearga, dar numai din spate, fără a i se vedea fata, din motive de intimitate și siguranță, bineinteles. Pe youtube la fel, puține scene cu ea și nu filmata din fata. Copiii nu au ce cauta pe social media, părerea mea. Și nu-i înțeleg pe părinții care le deschid conturi de Facebook copiilor încă de la naștere și nici pe cei care dau informații despre locurile unde merg/învață copiii. Sunt o groaza de nebuni în online, iar parintii le înlesnesc acțiunile. Oricum, chiar dacă sunt conturi private, tot poți fi, de exemplu, dat în judecata pentru ce ai scris și postat, deci ești și ar trebui sa fii responsabil pentru cum iti gestionezi amprenta digitala. M-am întins, nu gluma, dar sunt multe de zis. Ca tatuaj, eu aleg Martisorul, e simbolul care ma reprezinta și chiar mi l-am tatuat pe încheietura mainii, să-l am și fizic cu mine zi de zi, nu doar de 1 Martie.
Ai mare dreptate cu ce ai scris despre copii pe social media, dar și despre faptul că poți fi foarte ușor tras la răspundere pentru ceea ce postezi. Oamenii uită că trebuie să fie responsabili și în viața digitală, din păcate. Tare faină alegerea ta de tatuaj 🙂
Sunt nascuta pe 1 Martie și e sărbătoarea mea preferata. 😍😁
Te înțeleg perfect 🙂
Interesant și revelator articol. Viața noastră online trebuie sa fie una foarte bine gândită. Cu toate astea, nu putem fi răspunzători de modul cum o percep cei din jur. Fiecare cu cât îl duce capul.
Exact, oamenii judecă și nu mereu la fel ca noi.