Călătorului îi șade bine cu drumul. Așa că nu puteam sta locului după vacanța în Turcia, nu? De data aceasta am pornit într-o escapadă de weekend undeva mai aproape de casă. Mai exact am vizitat Lacul Vidraru – locul meu de suflet (despre care am mai scris aici, aici și aici) – și Bâlea Lac.
Nu sunt cea mai activă persoană, nici cea mai iubitoare de drumeții în natură, recunosc! Însă din când în când nevoie de o pauză de genul asta. Voi nu? Să te deconectezi de la tot… sau, mă rog, aproape tot și să-ți încetinești ritmul haotic al vieții urbane. Pare aproape utopic, știu, dar unde am fost eu e posibil.
(O mică paranteză: pentru că am tot scris despre aceste subiecte, articolul de astăzi va conține mai mult imagini + câteva recomandări referitoare la traseu, parcări și… garderobă. Sper să vi se pară util 🙂 )
Lacul Vidraru
Așa cum vă povesteam într-unul din articolele spre care am pus link mai sus, prima mea vacanță a fost în zona Lacului Vidraru. Deși este un lac artificial, zona este superbă, parcă desprinsă dintr-un vis al unui iubitor de natură.
Evident, punctul principal de atracție este barajul Vidraru și al său simbol – Omul de Fier (oare de aici să se fi inspirat cei de la Marvel?). Aici puteți ajunge ușor, urmând drumul Pitești – Curtea de Argeș și apoi tot mai sus pe Transfăgărășan. Credeți-mă, merită din plin!
Dacă tot ajungeți aici, nu ezitați să vă plimbați cu barca pe lac și, dacă se poate, să urcați până la Omul de Fier. Aveți totuși grijă cu parcarea – nu există o zonă amenajată cu excepția celei dedicate oaspeților Posada Vidraru, iar drumul este cam strâmt – dar, odată rezolvat acest aspect vă puteți bucura de peisaj și de lucrurile de care am mai amintit.
Bâlea Lac
Dacă ați ajuns până la Vidraru, nu strică să vă aventurați și mai sus pe Transfăgărășan. Așa veți ajunge la Bâlea Lac.
Aici problema nu mai este locul de parcare, căci există două parcări amenajate (costă 5 lei ora, e drept), ci frigul. Dacă la Vidraru am stat în pantaloni scurți și tricou, aici a trebuit să mă înfofolesc bine. Dar a meritat!
Nu voi intra în alte detalii despre lac, despre tipologia lui – acestea le găsiți pe alte site-uri.O să vă spun, totuși, că e un loc ce trebuie neapărat să-l vedeți – o să vă reîncarce bateriile mai repede decât orice quick charger 😀 Iar apoi, pentru a-ți sedimenta aceasta stare trebuie neapărat să iei o gustare sau să bei ceva pe terasa Cabanei Bâlea Lac.
Unde am stat?
Pentru a te bucura cu adevărat de o escapadă de weekend și, mai ales, pentru a te relaxa, cel mai bine este să ai și cazare. Noi fost cazați la Cabana Cumpăna – situată într-o zonă superbă pe malul lacului Vidraru. Camerele nu-s cele mai moderne, dar cred că aici nu vii pentru asta, ci pentru peisaje și energia locului.
Un mic punct de atenție totuși, nu urmați indicațiile pentru drumul cel mai scurt de pe Waze și nici indicatorul de la barajul Vidraru dacă doriți să ajungeți aici. Veți ajunge pe un drum forestier pe care nu v-ați fi dorit să ajungeți. Mai bine ocoliți barajul și așteptați să ajungeți la următorul indicator, tot pe un drum forestier ajungeți însă e unul mai scurt și mai practicabil. Asta e marea noastră problemă… dacă am avea drumuri, ce turism înfloritor am avea!
Cu ce sentimente m-a lăsat această escapadă de weekend?
Aveam nevoie de o astfel de pauză. Nu mai puteam continua în ritmul pe care-l aveam. Practic, odată ce m-am întors din concediu, am picat într-un hău de task-uri interminabile, iar motivația mea era egală cu 0. Acum mă simt de parcă am făcut o cură extremă cu energizante. (Și sper să rămân așa o vreme.)
Ce aș mai fi putut face în această escapadă de weekend?
Sigur, ar mai fi fost lucruri de încercat. De data aceasta nu le-am încercat pentru că nu sunt la prima și nu pentru că am fost răcită (cum am pățit în Turcia). Însă dacă nu ați mai fost pe-aici iată ce mai puteți face:
- Puteți vizita orașul Curtea de Argeș;
- Cetatea Poenari e fix în drumul spre baraj (asta dacă nu vă sperie scările);
- La Bâlea Lac puteți lua telecabina până la Bâlea Cascadă sau puteți încerca telegondola;
- Evident, sunt nenumărate posibilități de drumeție (aveți totuși grijă la urși).
Voi ați fost în această zonă? Ce ați mai vizitat?
P.S.
Urmăriți-mă pe Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu tot ce postez și a afla primii despre ce locuri urmează să scriu pe blog.
D.
23 Comments
Mi-am luat-o şi eu serios acolo când am plecat din Sibiu de la 30 de grade în tricou….
Eu eram la a doua vizitare, deci de data aceasta am fost pregătită… adică înfofolită
😁
Multumesc pentru impresii, frumos articol si plin de informatii!
Cu mare drag 🙂
Am fost în câteva rânduri prin aceste locuri, prima dată când eram prin școala generală, apoi în vremea în care lacul era complet golit (din cauza unei fisuri în baraj), apoi… M-am întâlnit și cu urșii pe culmile din preajmă, dar ar fi să repet o poveste pe care am mai spus-o.
Aș recomanda întoarcerea către casă prin valea Vâlsanului și stațiunea Brădet, dar nu mai știu în ce situație mai este drumul acela, un drum „forestier”, plecând de pe malul lacului Vidraru, dar care la vremea aceea era foarte bine întreținut (acum vreo 15 ani, dacă nu chiar mai mulți).
Acum nu cred că mai e atât de întreținut, din păcate, dar zona e superbă! Trist…
Fain! Sper sa revăd și eu zona 🙂
E o zonă tare frumoasă, chiar merită revăzută 🙂
Superbe fotografiile! Pe Transfagarasan imi doresc si eu de multa vreme sa ajung, iar pozele tale m-au inebunit!
Chiar trebuie să ajungi 🙂
De multă vreme nu am mai fost prin locurile acestea. Într-o perioadă, nu știu cum reușeam, dar ajungem în zonă chiar și pentru o zi. Avem amintiri fantastice și experiențe de neuitat.
Mulțumesc pentru că mi-ai amintit, trebuie să trec pe acolo neapărat.
Chiar trebuie să treci chiar și pentru o zi sau câteva ore, astfel de locuri te încarcă cu energie.
Am trecut și noi prin zona aceea. Nu am vizitat prea multe, deoarece nu ne-a permis timpul, doar ne-am oprit și ne-am minunat de frumusețile naturii.
Chiar este o zonă foarte frumoasă 🙂
Superb muntele ! Esentiala este relaxarea, oxigernarea si starile generale de buna dispozitie pe care le confera fiintei, în toate aspectele si dimensiunile perceptiei, aerul ozonat, rarefiat, nepoluat al zonelor atât de pitoresti, ale salbaticiei, lipsita de agitatia, poluarea fonica si stresul la care este supus zilnic în aglomeratiile urbane. E bine ca nu sunt drumuri bune în România deoarece daca ar fi, cu siguranta ar disparea si llupii si ursii, si inistea si pitorescul zonelor inaccesibile poluatorilor indiferenti, iresponsabili, iar câstigul din turism nu s-ar reflecta decât în buzunarele oligarhilor care ar cumpara România pe nimic ! 😉
O seara sublima cu pace si odihna în toate aspectele perceptiei existentei, draga Diana !
Să știi că nu m-am gândit la acest beneficiu al drumurilor proaste… În rest da,cu toții avem nevoie să ne oxigenăm creierul și sufletul :_
Incredibil, mai e Cabana Cumpăna acolo? La Cabana Cumpăna am făcut banchetul de final de liceu acum…ehehe, dragii babei, mulți ani. De atunci am tot trecut pe la Vidraru în drum spre Sibiu, dar la Cumpăna n-am mai revenit. Mă bucur să aud că încă e acolo, mi-ai trezit amintiri faine 🙂
Da, tot acolo e. Poate are trebui să o revezi 🙂
Nu am fost in zona dar immi doresc. Mai astept sa creasca copiii pentru a putea sa constientizeze si ei zona. Legat de aplicatii iti multumesc, sotul este fan al lui big W.
Când vor fi mai maricei cu siguranță vor aprecia zona așa cum merită, e superbă! Cât despre big W e util, doar că în cazul de față el indică drumul cel mai scurt (iar acesta e de c…t)
Cel putin in oras este bun. Pentru drumuri in afara folosim maps.
Daaaaa!