V-ați gândit vreodată la conceptul de „mâncare pentru suflet”? Nu, nu mă refer la cărți, nici la alte lucruri mai spirituală. Mă refer la mâncare-mâncare. Nu vă gândiți nici la versiunea de soul food ce denumește, mai degrabă, bucătăria afro-americană. Poate conceptul cel mai apropiat, tot din sfera englezismelor, este acela de confort food. Adică acea mâncare ce-ți încălzește sufletul, adesea încărcată de tot felul de amintiri. (Sigur, marii experți închipuiți o să sară și o să spună că mâncarea pentru suflet ≠ confort food. Până și sfântul Goagăl știe că traducerea în română e „mâncare de confort”. Eh, eu o să fac un pic pe Dana Budeanu și o să le zic să se mai gândească la modul în care sună această expresie… Nu e ca naiba, mafioților? 😆 Semantic vorbind, mâncare pentru suflet e sensul potrivit. Și cu asta am încheiat discuția.)
Dacă ați mai urmărit rubrica mea despre și cu mâncare, știți deja care sunt mâncărurile sufletului meu, mă rog, o parte din ele. Cu riscul de a mă repeta, o să vi le mai spun o dată.
Pe primul loc e , evident, pâinea făcută de mamaie. Și totuși, gustul nu-l voi mai întâlni niciodată. Poate doar similarități. Apoi e musacaua făcută de mami. De fapt, orice mâncare făcută de ea. Ce se mai poate compara cu aceste mâncăruri? Nimic. Ele sunt cele ce mă trag înapoi în amintirile mele, în vremurile când totul era frumos, liniștit și grijile le număram pe degetele de la o mână. Acestea sunt nostalgiile mele culinare.
Mâncare pentru suflet – noul val + o rețetă promisă acum ceva timp
Însă din urmă vin tare și câteva mâncăruri care poate nu au o valoare sentimentală (momentan), dar care îmi bucură sufletul de fiecare dată când le prepar. De exemplu lasagna (am scris rețeta la Ana pe blog) de care sunt mereu mândră. Și somonul la cuptor, a cărui rețetă v-am promis-o acum ceva timp pe Instagram. Așa că nu vă mai țin mult în suspans 😀
Simplu, nu? De aceea pregătesc rețeta asta tare des. E o mică victorie culinară deoarece pare ceva destul de sofisticat, dar nu e… Pur și simplu o iubesc.
Revenind la scopul articolului, pentru mine termenul de mâncare pentru suflet are un sens ambivalent. Pe de o parte sunt nostalgiile mele culinare, pe de alta sunt bucuriile mele – micile mele succese.
Și gata, vă las! De fapt, nu! Nu vă las! Spuneți-mi, ce înseamnă pentru voi mâncare pentru suflet!
13 Comments
O, Doamne! Nu sunt deloc „mâncăcioasă- pofticioasă”! Dacă cei din jurul meu nu ar avea grijă, ar trece timp până aş mânca. Dar, dar aş mânca orez cu legume, brânzeturi cu fructe la orice oră din zi. Cea mai mare provocare pentru mine este mâncatul „afară”! Porțiile de aici sunt uriaşe! Cu siguranță aş putea mânca vreo 3- 4 zile pe săturate! Şi nu exagerez deloc! Ca să nu stric plăcerile nimănui, comand o porție de cartofi pai, simpli sau cu blue cheese! În condițiile în care am oroare de cartofi! Mâncarea de suflet este cea pe care mi-o prepar singură!
Pffm, mi-ai făcut poftă de brânzeturi și cartofi pai…
Celebri french fries…
O daaa❤️
Hmmm..eu denumesc mancare pt suflet toate supele creme din lumea asta, pt ca imi dau o stare de bine de fiecare data cand am ocazia sa mananc una..la propriu simt cum imi incalzeste sufletul ❤️
Și mie îmi plac ❤️și da, chiar îți încălzesc sufletul ❤️
Mancare pentru suflet? Poate fi orice, la un moment dat. Important este sa nu fie gatit pe fuga si fara chef, sa fie ceva ce chiar as manca atunci. Ceva care se face suficient de usor si rapid cat sa nu devina corvoada, dar in acelasi timp sa fie si gustos si, daca se poate, nu foarte gras. 🙂 Somonul asta se incadreaza de minune, mie imi place sosul de soia. Eu prepar ceva similar cu piept de pui.
Daaa, mâncarea complicată e o corvoadă și pentru mine..
Tot aia care a lăsat multe amintiri. În rest, nu e ceva special. De mică mâncam aproape orice. La mine e important să se gătească repede, să nu fie pretenţios 🙂
Oh da, e tare important să se gătească repede. Când e ceva ce durează mult, parcă mă scurg lângă aragaz/cuptor.
Cartofi prăjiți cu ouă ochiuri, făcuți în untură! Mă face să mă gândesc la taică-meu! Ardei umpluți – maică-mea style!
Interesante alegeri, mai ales prima 🙂