Ce am citit în prima parte a lui 2020

Până acum anul 2020 a fost un an tare bogat în cărți. Chestia aceasta, evident, mă bucură: doar lectura este una dintre pasiunile mele! Am trecut deja de jumătatea anului și mi-am zis că ar fi interesant să fac o recapitulare a cărților citite. Despre unele, sigur, am mai scris, dar din păcate nu am reușit din cauza timpului să le recenzez…

Așa că, iată, azi, lista completă cu ce am citit în prima parte a lui 2020.

[toc]

Am citit: Literatură română

Încep această listă cu literatura română. Așa mi se pare logic. Nu spun asta dintr-un patriotism exacerbat, ci pentru că literatura autohtonă are acea savoare familiară care ne face ființa să rezoneze cu toate acele aspecte de finețe ale unei povești.

Cu riscul de a mă repeta, o să vă spun că am avut o surpriză extrem de plăcută atunci când am citit romanul Groapa al lui Eugen Barbu. Nu mă așteptam să fiu absorbită de micro-universul Cuțaridei, dar iată că s-a întâmplat. Am fost brusc prinsă într-un soi de vortex care m-a transportat până-n cârciuma lui Stere. Deși mulți s-ar aștepta la o scriitură rigidă și prăfuită, credeți-mă pe cuvânt când vă spun că romanul acesta e la fel de viu precum noi!

Evident, nu a lipsit literatura română contemporană

Așa cum unii dintre voi știu, sunt o susținătoare înfocată a literaturii române contemporane. Sigur, se publică destul de mult în ultima vreme și e destul balast pe piață. Însă avem și suficiente cărți bune, trebuie doar să știm ce alegem.

Printre primele cărți citite în acest an a fost antologia Noir de Timișoara apărută la editura Tritonic. Deși nu sunt o mare cititoare de noir, am fost plăcut surprinsă de nuvelele cuprinse în această carte. Fiecare parcă a avut un je-ne-sais-qoui deosebit care m-a atras. Și ce să mai zic de intrigi, de tensiune, de personaje!

La fel de mult mi-a plăcut și cartea Aurei Lupu, Trăirile Aurei vol 2. Din păcate în perioada în care am citit-o, nu prea îmi ardea de scris, așa că nu am reușit să îi fac o recenzie propriu-zisă. Însă am notat câteva idei pe Goodreads. Cartea Aurei e formată din felii crude de viață – asta dacă nu v-ați prins deja din titlu. Sigur, ele au apărut și pe blog, dar în print au altă savoare, mai pregnantă. Mie mi-au plăcut și chiar mi-au ridicat moralul într-o perioadă mai gri.

Lista este completată de două romane pe care le-am situat pe prima treaptă a cărților citite în prima parte a lui 2020: Liberă! de Cristina Lincu și Ana de Em Sava.

În Liberă! am adorat nu doar povestea care oricât de previzibilă ar părea la o lectură superficială are un final de-a dreptul mindblowing (scuzați englezismul, dar în română „a-ți exploda creierii” nu mi se pare că are aceeași conotație și totuși… asta se întâmplă). Are Cristina un mod al ei de a se juca cu lumini și umbre, de a face disecții pe un psihic tulburat, iar acesta e lucrul ce dă savoare cărților ei.

Ana, la rândul ei, a fost o lectură sublimă. Asta nu doar din cauza scriiturii calde și rafinate a autoarei, ci a poveștii în general. Romanul scris de dulce-sărata Em (adică Ela Mihu) învie nostalgii și parcă te face să nu mai vrei să se termine!

Am citit: Literatură contemporană, dar universală de data aceasta

Literatura universală e o poartă spre alte culturi și, totodată, un liant. F. Scott Fitzgerald spunea: „aceasta este frumusețea literaturii. Descoperi că toate năzuințele tale sunt universale, că nu ești singur și izolat de ceilalți. Aparții.”

Sigur, literatura română e mai aproape de sufletul nostru, dar esența umană e aceeași și aici, și în New York, și în Cape Town. De acest lucru mi-am amintit recitind Fata cu portocale de Joestin Gaarder. Deși povestea era bine stocată în mintea mea, de data aceasta parcă am descoperit noi dimensiuni ale poveștii. Pare o carte de dimensiuni reduse pe care o parcurgi destul de rapid. Însă ea te face să te gândești serios la viață, la iubire, la univers și timp. Ah… și mai e și misterul: cine oare e fata cu portocale? Eu una iubesc această carte și aș reciti-o la infinit!

Am ajuns, în sfârșit, și la Regina Sudului. Încă de când am văzut serialul cu Kate del Castillo țineam morțiș să citesc romanul lui Arturo Perez Reverte. Însă, toată nerăbdarea m-a făcut să am așteptări ne-realiste. Personal, mă așteptam să aflu mai multe despre unele personaje din serial, dar în roman abia dacă am găsit urme ale lor. Totuși, dacă nu ați urmărit ecranizarea, romanul e o lectură extrem de bună. Pe mine m-a lăsat puțin cu buza umflată, dar nu pot spune că m-a dezamăgit în totalitate.

Mitologie nordică e o altă carte pe care o așteptam de ceva timp. Iar aceasta chiar a răspuns așteptărilor mele. Neil Gaiman a repovestit cu măiestrie miturile nordice despre Odin, Thor, Floki și restul Aesir-ului și Vanir-ului.

Și, evident, ultima carte din această secțiune este Alias Grace – un roman complex cu un personaj principal la fel de complex.

Am citit: poezie

La acest capitol, până acum, mă pot lăuda doar cu Essential Bukowski: Poetry – o antologie de poezii a prolificului și controversatului scriitor american de origine germană.

E mai mult decât clar, Bukowski nu e pentru toată lumea. Unii îl consideră vulgar, dar mie îmi place – mai ales poezia lui. Versurile lui sunt despre cotidianul banal și adesea murdar, despre disperare, despre dragoste, despre sex și despre condiția poetului (acestea din urmă sunt preferatele mele).

Am citit: non-ficțiune

În 2019 m-am lepădat de prejudecățile legate de non-ficțiune, îndeosebi de cărțile de dezvoltare personală. Astfel că încă de la începutul acestui an mi-am lărgit și mai mult orizontul spre acest gen de lecturi.

Dezvoltare personală

Mi-am început anul cu Grit de Angela Duckworth și pot spune că această carte a avut un mare impact asupra mea. Citind-o am învățat mai multe despre puterea combinată pasiunii și perseverenței, altfel spus despre „grit” – acel element caracteristic celor de obțin performanță. Ce mi-a plăcut cel mai mult la ea e faptul că nu încearcă să ne vândă ceva, pur și simplu ne prezintă o trăsătură de caracter pe care o putem cultiva.

O altă lectură ce a avut un mare impact asupra mea a fost 12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru de Jordan B. Peterson. Din păcate nu am reușit să scriu despre ea tot din cauza împrejurărilor un pic mai triste din viața mea de la începutul anului. Însă pot spune că m-a ajutat enorm să-mi fac ordine în gânduri. Nu este doar o carte de dezvoltare personală, are și rol de psihoterapie, dar mai multe despre ea o să găsiți în videorecenzia Grațielei (care a fost, de fapt, factorul ce m-a determinat să citesc această carte).

Totuși, cred eu, trebuie să ne alegem cu grijă cărțile de dezvoltare personală (cred eu). Am citit și trei cărți care nu prea au fost pentru mine

• Făcut pentru creație – mă așteptam să găsesc mai multe metode de antrenare a creativității. Însă cred că e o lectură mai potrivită pentru cei interesați de psihologia pură (în cel mai științific sens) a creativității.
• Musai list – nu e o lectură rea, dar pentru cineva deja familiarizat cu metode de time management e un pic… waste of time. Totuși, pentru cei care vor să învețe mai multe despre asta, cartea lui Octavian Pantiș e un bun punct de început. Ah… și îi ofer puncte bonus autorului pentru ideea sa genială de semn de carte!
• Girl Boss – dacă Musai list a fost waste of time pentru că deja cunoșteam subiectul, ei bine, aceasta mi-a irosit timpul pentru că efectiv nu am putut rezona cu ea. Sigur, povestea autoarei e „inspirațională”, dar tonul în care este scrisă m-a făcut efectiv să o închid pe la jumătate. Efectiv se tot laudă într-una despre cum a muncit, a început de la zero și a ajuns mare și tare… am înțeles asta încă de când am citit synopsis-ul, mai voiam și alte informații.

Cărți utile pentru pasionații de scris / blogging / content marketing / toate trei

Evident, am citit și cărți care să mă ajute să-mi dezvolt blogul și scrisul, în general. Foarte interesantă mi s-a părut Contagious: Why Things Catch on sau Contagios. Cum se răspândesc ideile – titlul versiunii în limba română. Cartea lui Jonah Bergler nu va revoluția modul în care cineva creează conținut, dar explică foarte bine știința viralizării ideilor. Totuși, dacă ați mai citit cărți sau chiar articole pe astfel de subiecte, conținutul s-ar putea să vi se pară familiar, ușor de intuit.

La fel mi s-a întâmplat și cu Content Rules – la care era să a renunț până acum pentru că mi se părea că nu aduce absolut nimic nou la ceea ce știu deja despre crearea de conținut scris. Totuși, am continuat să o citesc fiind curioasă să aflu mai multe și despre crearea de conținut video, podcasturi, webinarii – nu că m-aș vedea făcând așa ceva, dar nu strică niciodată să ai cunoștințe în astfel de domenii.

Un fel de concluzii din punct de vedere livresc ale acestei jumătăți de an

Iată că am ajuns și la final. Sper că ați rezistat până aici și v-ați notat cel puțin o idee de lectură. După cum vedeți, am citit suficient de mult pentru o persoană atât de prinsă cu alte treburi.

Sigur, unii văd cititul drept un soi de maraton, eu prefer să descopăr cărțile în ritmul meu. În total am citit 17 cărți, pun la socoteală și Girl Boss, pentru că am rezistat eroic până la pagina 120.

Au fost lecturi variate, iar asta îmi place. De ce? Pentru că doar așa cititul ne ajută să ne dezvoltăm cu adevărat (sau cel puțin așa văd eu lucrurile).

Acum citesc Cuvinte în albastru intens. Mai am puțin și o să vă scriu și despre ea. Apoi va urma The Making of A Story – o carte pe care abia o aștept, iar apoi… ei va fi o surpriză pentru un autor contemporan. Sunt curioasă, totuși, câte cărți o să vă spun la final de an că am citit. Pe GoodReads mi-am setat drept target 30 de cărți, dar vom vedea – nu țin neapărat să îl ating sau depășesc.

Voi ce ați mai citit, dragilor? Ați lecturat și vreuna dintre cărțile menționate de mine? Dacă da, ce impresie v-a lăsat?