Sunt femeie într-o lume masculină… sau cel puțin așa cred unii.
Vedeți voi, a fi femeie nu e mai prejos decât a fi bărbat, iar faptul că mi-am schimbat numele de familie după căsătorie nu a fost vreun gest de supunere (cum îl văd unii). Eu pur și simplu consider că într-o familie toți au același nume, de aceea îi și spune „de familie”. Dar, e o alegere personală, fiecare face cum crede și simte. Ai mei părinți cu siguranță nu mă iubesc mai puțin după asta. Cum, la fel de sigur, nu m-ar fi iubit mai mult sau ar fi fost mult mai mândri de mine dacă aș fi fost băiat.
Acele vremuri sunt de mult apuse! Sigur, modelele feminine încă sunt puține. Unele lucruri au rămas adânc înfipte în mentalitatea unora, dar , încet-încet, se simte un vânt nou. Apar tot mai multe femei lider, femei antreprenor, femei cu visuri de a face lumea mai bună.
Limita dintre meseriile rezervate femeilor și cele rezervate bărbaților devine tot mai subțire și fragilă. Lucrez într-un domeniu pe care mulți l-ar fi considerat masculin. Însă venim și noi tare din urmă. Nu sunt cu nimic mai prejos decât colegii mei bărbați și niciuna dintre colegele mele nu este.
O femeie puternică nu stă
în spatele unui bărbat de
succes.
E un mit. Ea stă alături de el și se bucură împreună. Căci tot așa, împreună, au clădit și s-au clădit.
Sunt femeie. Dar, chiar dacă nu pot deschide un borcan fără ajutorul soțului meu, asta nu ne așează pe poziții ierarhice diferite. Și evident, asta nu înseamnă că treburile casnice sunt doar rezervate mie. Lumea mea nu e împrejmuită de altfel de granițe, chiar dacă, dintre noi doi eu sunt aia cu dressing-ul și dulapul de pantofi care dau pe-afară și aia care gătește mai des.
Revenind la ce am scris mai sus… nu sunt femeie într-o lume masculină. Din două motive. Primul, după cum vedeți, nu e nicio diferență între femei și bărbați – asta e doar un mit alimentat de cine știe ce forțe oculte. Al doilea, cum puteți intui: lumea nu e nici masculină, nici feminină. Lumea e amândurora. Lumea e androgină.
A fi femeie și a fi bărbat, prin urmare, nu ne pune pe poziții diferite. Suntem tot homo sapiens chiar dacă uneori părem a veni de pe planete diferite.
Sunt femeie și, indiferent de cum văd alții lumea, eu o văd așa cum am scris aici: la fel și pentru unii și pentru alții, precum două jumătăți perfecte de portocală.
17 Comments
Seeeerios ???
Ai menționat ceva pentru care am hotărât să pun mâna pe tastatură și să scriu acest citat, al tău, care sună așa:
„Ea stă alături de el și se bucură împreună. Căci tot așa, împreună, au clădit și s-au clădit.” Bravooo Diana !!!
Mulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut atât de mult încât ți-ai rupt din pauza! O seară frumoasă, Ștef!
Cu mare drag !
Uneori nu ce este mai important, este important, ci ceea ce-ți place !
O seară plăcută și ție !
Nu știu cine te-a supărat, dar de zis ai zis bine. Da, uneori părem că suntem veniți de pe planete diferite, dar cred că tocmai asta face ca femeia și bărbatul să formeze perechea perfectă.
Și cred și eu la fel ca tine, că lumea, deși este un substantiv feminin, este de fapt androgină, o îmbrățișare a celor doi, femeie și bărbat.
Nu m-a supărat nimeni 😂pur și simplu mi-a venit această idee citind un capitol în care se vorbea despre alegerea numelor din Creatorii se hituri 😂și de la nume am tot dezvoltat până am ajuns aici. Mă bucur că ți-a plăcut și că rezonăm pe acest plan, Mugur 😁
Prea bine ai spus ce gândesc eu. Aşa că zic doar bravo şi bravo şi mulţumesc!
Mulțumesc <3
Acesta este idealul de viață, dragă Diana!
Dar e un ideal realizabil, depinde de mentalitatea fiecăruia 🙂
Nu de mentalitate, de educație!
Și-și de fapt.
„What’s in a name?”, spunea Shakespeare. Ei bine, mie imi place modelul islandez, unde efectiv preiei prenumele al tatalui sau al mamei (ex. fiul si fiica lui Jon se vor numi Jonsson sau Jonsdottir). Poate ar fi mai complicat la o populatie mare, dar ar fi mai corect. Cat despre povestea asta cu diferenta intre barbati si femei, a fost perpetuata de milenii doar pentru anumite interese. Bineinteles ca exista diferente intre femei si barbati, dar din cu totul alte puncte de vedere, fara relevanta sociala, iar aceste diferente ii fac sa se completeze. Sunt diferentele care ajuta sa se potenteze unul pe celalalt.
Suntem jumătăți perfecte 😀 O lume doar cu bărbați sau doar cu femei ar fi un haos…
interesant articolul, într-adevăr limita e din ce în ce mai subțire și consider că e bine asta. Nu mi se pare normal să condiționezi pe baza sexului o anumită poziție (cu excepția celor în care e nevoie de forță brută, dar asta e altă poveste). Asta cu schimbatul numelui, m-a făcut să-mi amintesc de un idiot care spunea că nu vrea să aibă fată ci doar băiat, ca să ducă numele mai departe. :)) Pentru că nu-i așa, numele unui șofer semianalfabet trebuia amintit în vecii vecilor, ca al unui nobil medieval… Totuși, în aceeași măsură sunt împotriva discriminării pozitive, în sensul că vrem neapărat să avem o femeie pe postul X, ca să avem paritate (exemplu stupid, cazul Comisiei Europene când au cerut din România un comisar european neapărat femeie). Cum spui tu, suntem oameni toți și ar trebui ținut cont de alte competențe decât dacă porți fustă sau pantaloni.
Daa, există unele meserii care din start sunt mult mai potrivite unui gen :)) Nici mie nu îmi place această „corectitudine” impusă… mi se pare aberant, un soi de Black Lives Matter…
Ciudat sau nu, cam peste tot pe unde am viețuit, inclusiv în familie, femeile au fost în minoritate! În primii 15 ani cât am stat cu părinții, ştiam să fac aproape toate treburile băiețeşti dintr-o gospodărie de munte. Culmea, băieții nu ştiau să toarcă, să țeasă sau să tricoteze ciorapi sau mănuşi! Te întreb: eram egali!? Ce am învățat atunci m-a ajutat în viață. M-a ajutat să găsesc soluții la multe probleme, să fac treburi de bărbat şi să nu aştept să vină acasă să schimbe un bec sau să…cosească iarba din curte!🙈 Şi iar te întreb, suntem egali? Dar eu nu vreau să fiu egală cu el! Eu vreau să fiu eu, iar el să fie el!
E clar că fiecare are capacitățile sale, dar a nu ști, nu înseamnă a nu putea. Deci practic… și ei ar putea dacă ar ști. Eu mă refeream la egalitate în drepturi, în capacități (chiar și teoretice). Articolul acesta a fost scris mai mult „cu dedicație” pentru acele femei care cred că prin simplul fapt că acceptă să își schimbe numele la căsătorie le face să fie inferioare.