Gata, s-au despachetat cadourile, ciocnit paharele, mâncat sarmalele, salata boeuf și cozonacul. E timpul să urcăm discursurile festive despre credință în pod și revenim la normal, fiecare la al lui, evident. Dar, vasele? Cine spală vasele? Cine mătură? Tot peisajul acesta post-crăciunesc îmi pare unul post-apocaliptic.
Ce vine după Crăciun? Aproape aceeași cantitate de muncă pe care am depus-o pentru pregătirea lui? Doar că nu mai e timp de tras sufletul căci imediat apoi vine și Revelionul.
Eh… dacă am învățat ceva privind celelalte generații de femei din familia mea e că toată osteneala asta nu merită! Da, am făcut și eu curățenie. Însă am făcut asta pentru că era nevoie, am avut o perioadă tare încărcată la job înainte de Crăciun și am tratat unele chestii superficial. Nu am dat toată casa de trei ori peste cap pentru a o face să arate precum în revistele Casa Lux de pe timpuri.
Nu, pentru mine nu e sărbătoare dacă eu par un zombie mâncător de cozonac din cauza faptului că sunt sleită de puteri. Cred că vremurile acelea s-au dus de mult. Da, Crăciunul e o zi deosebită și bla-bla-bla. Dar, tocmai pentru că e o zi deosebită trebuie să ne și bucurăm de ea. Ce dacă nu fiecare colțișor de casă sclipește și nu ne-a ieșit tortul acela pe care voiam neapărat să-l pregătim?
Ultima dată când am verificat, Crăciunul nu era despre a fi gospodine perfecte. Așa că… reformulez.
11 Comments
Tare frumos ai spus, Diana! Fiecare zi este o sărbătoare! Eu sper sa nu urcam totul in pod, sa pastram lecțiile despre ceea ce contează, sa pastram bucuria de a fi împreună si recunoștința pentru fiecare zi care ne e daruita.
Și eu la fel <3
Bună, Diana! De foaaaarte multă vreme, nu mă zdrobesc înainte de marile sărbători. Fac totul în mod obişnuit, inclusiv mâncarea! În nici un caz nu mâncam mai mult sau…mai bine! In anul acesta am fost musafiri de Crăciun! Alte obiceiuri, altfel de abordare a acestei sărbători! Dar mi-a plăcut! Am petrecut Crăciunul în comunități de mexicani, de venezuieleni, de asiatici şi acum numai cu…americani! Clar, peste tot a fost „absolutely amazing”!
Ce fain, un Crăciun internațional! Și la concluzia asta am ajuns și eu: cel mai bine e să facem totul în mod obișnuit <3
Mi-au fost de folos anii în care, dacă așa pica tura, munceam în ziua de Crăciun sau de Paști, ori de la 9, ori de la 15. Atunci am învățat că nebunia aia în care muncești până pici e degeaba și că nu aia e importantă.
Sunt ceva ani de când ziua de Crăciun e liberă, dar am păstrat obiceiul de a nu face mai mult decât normalul. Și e atât de simplu și atât de bine!
Și da, bine ar fi să nu ne debarasăm de „esență”, așa cum o facem cu mâncarea care ajunge la gunoi.
Daaa, prea mult stres pentru o zi ce ar trebui să însemne altceva și mult prea multă mâncare…
Pai nu se urca nimic in pod pana dupa Sf. Ion, cel putin, hehe. Sarmalele sunt pe terminate, asa ca va trebui sa pregatesc altceva azi, dar nu ceva greu de facut. Altminteri, desi mai facem una-alta intre Craciun si Revelion, nu cred ca muta nimeni muntii, daca nu e neaparat nevoie. Nu renuntam cu una, cu doua la sclipici. 😀
Așa da!!!
🙂
Vorba lui Ana, mâncarea e aproape gata de mâncat, cu trei bărbați nu rămâne mai nimic, 😁😉 am pregătit împreună tot și asta a fost tare fain, ne-am uitat pe Netflix la un documentar cu Osho, ce mi s-a părut foaaarte interesant, am fost și la plimbare când a ieșit soarele și-am profitat din plin, în rest, ce să zic, un Crăciun ca mai toate celelalte, de când suntem aici, în Belgia. Frumos, tihnit, liniștit, fericit. Cum îți doresc să-ți fie și ție, Diana!
Ooo, ce Crăciun fain!!! Eu am fost și mi-am sărbătorit mama, că e și ziua ei de naștere <3