Am și eu zilele mele de toropeală. Sunt zilele în care nu mai sunt precum iepurașul din reclamele Duracell. Sau poate zilele în care îmi vine să arunc totul, să-mi instalez banda în sufragerie și apoi să alerg pe ea cu muzica la maxim în căști, să fac apoi un duș și după să cad în pat, încă obosită, cu o carte sau poate cu laptopul și să vărs totul în scris. Dar, fix în acele zile nu am timp de asta. La naiba, nu am timp nici să merg la baie.
Oh, da, am și eu zilele mele în care aș pune totul pe hold. Zilele acelea în care tot ce aș face e să vegetez, dar nu pot din cauza multitudinii de task-uri. Atunci când simți că nu mai poți, de fapt mai poți un pic – iată minciuna workaholicilor cum sunt și eu.
Dar, știți ce? Ultimul meu episod de oboseală cronică m-a făcut să realizez unde greșeam. Da, aveam sistemul meu de time management. Însă îl umpleam cu task-uri. Uitam să includ și timp pentru mine. Rezultatul? Aproape m-am făcut scrum din cauza epuizării. Și asta s-a întâmplat în prag de sărbători. Nu-i deloc frumos.
Ce am realizat?
Am realizat că da, totul e cu putință, dar bine să iei și o pauză din când în când. Așa că, după cum unii dintre voi știu, m-am pus pe mine pe primul loc. Cel mai important lucru din acest demers e că mi-am inclus pe listele mele pauze. Chiar și în matricea Eisenhower de pe agenda mea pentru muncă îmi pun pauze.
Da, atunci când simți că nu mai poți, de fapt mai poți un pic. Însă asta după o pauză: bea o cafea, ieși afară cinci minute, fă câteva exerciții sau orice te liniștește.
Lumea nu se va prăbuși în acest timp, crede-mă!
P.S.
Chiar și în blogging pauzele sunt benefice. Așa că nimeni nu ar trebui să se simtă rău atunci când nu mai scrie o perioadă. E normal să ne odihnim toți mușchii, inclusiv pe cel al creativității.
14 Comments
oh, da, revelația că nu suntem buricul pământului e baza evoluției umane 🙂
Da da da 👏
Da, câte o pauză din asta face mai mult decât credem. Eu la capitolul ăsta stau bine, îmi pauze de câteva minute când vreau. Cu alea mai lungi sunt însă probleme, acolo sunt restantă.
Și eu am încă restanțe la pauzele lungi 🙄
Sometimes we learn the hard way!
Ma bucur măcar ca ai realizat acest lucru. Pana și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a vii-a.
Te îmbrățișez 🤗❤️
Daaaa, până nu ne lovim noi de o situație, nu avem cum să învățăm. Mulțumesc mult, Grațiela 🤗 Sper să-ți dea și feciorii tăi răgaz 🤗
Dacă la scris nu sta nimeni cu pistolul la capul nostru sa punem ceva pe blog, la spălat de rufe, mâncare, curățenie, copii duși la grădiniță, drumuri la bănci și alte instituții și alte activități d-astea, pistolu’ e prezent. 😂Îl simt în ceafă (praf, haine nespălate, 2 barbati (unu mai mic, unu mai mare care mi-mi mănâncă urechile) înfometați, termene de plata etc). Îl vad. E lângă ureche. Pistolu’. Și pic și iau o pauză atunci. Și ce bună e. Că durează vreo 2 zile. 🙂
Eu am decis să elimin pistorul ăla, la ce job am (parcă aveam o mitralieră), devenisem zombie și nu e ok ☹️ așa că, dacă nu-i convine cuiva nu are decât să facă 🤭🤭🤭 Dar e bine că iei și tu o pauză, măcar atunci 🤗
Și eu am perioade în care nu scriu mult timp. Fie n-am inspirație, fie adun material. Dar și când revin, așa mă bucur că sunt din nou pe blog la mine. 😊
Daaa, e normal să fie așa. Nu suntem roboței.
Anul trecut am tras de mine pana la epuizare, e adevarat ca am si reusit sa cumparam un aparatment muncind, dar acum ma resimt si am invatat sa imi dau timp. Sa respir sa imi iau pauze. 🙂 E cea mai buna investitie in mine.
Ai nevoie și de pauze <3
Chiar astazi m-am gandit la asta, luasem o pauza de doua zile si ma simteam extrem de depasita de toate situatiile cotidiene. Uneori avem atat de multa nevoie de o pauza… .
Multumesc de inspiratie si weekend placut (si linistit).
Daaaa, uneori pauzele sunt mai mult decât necesare 😀