Viața mea începe să intre în normal… Nu, nu în normalul meu bun, dar într-unul ceva mai gri față de negrul din ultima vreme. Sper să ies din haos curând (dar oricum sunt conștientă: sechelele vor rămâne). Regrete? Nu am regrete. Poate că nu am suficient timp să-l împart cu toți cu care aș vrea. Și poate mai e unul micuț: acela că am renunțat la Spring SuperBlog, dar nu am avut de ales, așa e cel mai bine pentru mine, pentru toți.
Totuși, degetele mă cam mănâncă să scriu. Sunt conștientă: mi-ar fi greu, mai ales cu termenele. Însă nu mă oprește nimeni să țin un soi de jurnal de SuperBlog văzut de un superblogger ce stă pe bancă tura asta.
Senzații
Sincer, e ciudat. Încă tresar când văd o nouă probă pe grup și rotițele încep să mi se învârtă. Dar când să scriu? Când să postez? Când? Când? Când? Pfoai, ce greu eu. În articolul de înscriere pentru ediția de toamnă vă scriam de „superblogoză”, ei bine, acum virusul acesta a suferit o mutație… Sufăr de „superblogoză” prin privare. E un soi de sevraj…
Probele Spring SuperBlog – cele cu termen deja expirat
Au apărut deja primele 6 probe. Și, cum v-am zis, idei am să dau și la alții, dar nu o s-o fac pentru toate. O să vă scriu azi doar despre primele 3 – cele care au deja termenul expirat, restul… vom vedea.
Franke – Fii și tu un home decor influencer!
Eh, aici chiar scrisesem. Și o făcusem fain, doar îmi place bucătăritul! Scrisesem despre bucătăria mea de vis, una eclectică, despre cum Franke aduce armonie în ea. Ba chiar făcusem și un mic test care v-ar fi arătat vouă dacă bă potriviți cu acest gen de bucătărie sau cu altul. Mai aveam de realizat doar niște colaje.
Când a început tot vârtejul în care mi-a intrat viața, am crezut că totuși voi apuca să-l termin și să-l încarc. Însă știți și voi, socoteala de acasă nu mereu se potrivește cu cea din târg. Și nimeni, absolut nimeni, nu ar fi prezis că vârtejul va deveni atât de brutal. Abia după ce am ratat deadline-ul, am realizat că îmi va fi greu primăvara asta.
Experimentează – Lecții de viață transformate în experiențe pozitive
Și aici am scris și mai aveam puțin. Vă scrisesem mai multe despre experiența mea de la primul job și tot ce am învățat eu din acest episod. V-am mai scris despre necesitatea de a trece și prin experiențe mai puțin plăcute, dar și despre cele mai plăcute. Iarăși făcusem un test care v-ar fi făcut „lipeala” cu o experiență faină de pe site-ul sponsorului. Însă, ce rost mai avea? Nu aveam o încheiere pentru articol, deja ratasem o probă și tot restul vieții mele era deja prins în vârtej de parcă aș fi fost Dorothy.
Vindem Ieftin – Cu Vindem-Ieftin, construiești sau renovezi oriunde vrei
Eh, aici poate mi-ar fi fost greu. Eu și Vindem Ieftin parcă nu ne înțelegem. Mie probele lor îmi inspiră povești. Ei parcă nu prea vreau asta… Și totuși, eu tot poveste scriam. Doar imaginați-vă asta: vineri seara, o fată se întoarce de la birou cu autobuzul, doar că e prizonieră în trafic. Mintea ei zboară la viața simplă de la țară, acolo unde moștenise o casă pe care ținea cu tot dinadinsul să o renoveze. Bine, acesta ar fi rezumatul-rezumatului, ideea mea era mai lungă și mai idilică…
Câteva gânduri la final
Ideile tot îmi curg. Am ceva și pentru următoarele probe, la DAJAR e deadline azi și zău, proba asta mă furnică cel mai tare de până acum. Și probele de la Spacer și AutoGedal sunt faine. Cine știe, poate până la final o să bifez câteva probe. Asta deși nu îmi place deloc să nu fac un lucru bine de la cap la coadă. Și, evident, în ciuda vârtejului în care încă sunt. Dar când naiba m-am lăsat eu învinsă? Nu am învățat eu de mică să iau totul în piept, chiar dacă ceva din mine zbiară de durere?
9 Comments
Și în fond de ce n-ai scrie când te mănâncă degetele, așa cum spui? O faci atunci când poți, doar pentru că simți asta. Și îți spun din proprie experiență… Este mai bine când te afli întru-un astfel de vârtej al planului real, să-ți lași mintea să se ducă înspre zona aceasta, care îți dă confort psihic. Nu întâmplător ești asaltată de idei tocmai acum. Organismul nostru este dotat cu un extraordinar mecanism de a face față încercărilor. Și crede-mă că atunci când se dădeau la televizor întreceri de cai (cândva mai erau televizate și astfel de competiții) eu priveam fascinat nu atât la cei care își disputau primul loc, cât mai ales la calul care continua să alerge și fără jockeyul din spate, din propria lui voință și inerție, ca un veritabil atlet al jocurilor olimpice. Poate ți-ai pierdut șansa de a culege laurii de la sponsori, dar nu și de la cititori. Orice îți trece prin minte, scrie și publică. Ca astfel să fii cumva aici între noi, iar noi cumva acolo lângă tine… Fiindcă am vrea să-ți fim alături și să te susținem de a trece cu bine prin aceste încercări rânduite ție de către Dumnezeu.
Scriu, de scris. Problema mea e timpul căci am o situație (nu job sau altele) personală despre care nu e cazul să vorbesc aici, nu e neapărat o încercare, e o cumpănă… Dar, în rest, de scris, scriu. Aici, în caietul meu… și da, poate o să scriu și pentru unele probe din SuperBlog. Mulțumesc mult 🤗
Mă bucur că eşti mai bine şi îţi doresc tot ce-i mai bun! Te pup, draga mea!
Mulțumesc mult, draga mea 😀
Draga Diana, gandeste altfel: ai libertatea de a scrie despre orice, oricand. Nu trebuie sa fie un concurs, o competitie. Cand iti permite timpul, vei impartasi cu noi ceea ce doresti si vor fi cu atat mai pretioase. Mult spor in toate! <3
Mulțumesc, Ana 🙂 ai dreptate 🙂
SuperBlog de pe bancă de la cap la coadă n-am încercat. Am scris sporadic în 3 ediții. N-a fost chiar așa rău, dar nici super-fain. Dacă te inspiră vreo probă și ai chef, scrie!
O să încerc să scriu la ce mă inspiră, acum că lucrurile sunt mai calme (cine știe pentru cât timp). Voi începe cu Spacer chiar.