Anul trecut am luat în sfârșit decizia de a-mi deschide un al doilea blog, de data aceasta unul pe domeniu.
Inițial îmi pusesem în cap să mut cu totul ceea ce scrisesem pe Illusion’s Street aici. Însă mi-a trecut repede gândul acesta. De ce? Simplu: îmi doream altceva și parcă nu se potrivea cu totul cu ceea ce aveam pe străduță. Astfel că am decis ca ceea ce era acolo deja să rămână acolo și să deschid un blog nou – unul de lifestyle. Așa a apărut De-ale Dianei.
Primul blog, străduța mea (cum îi spun), mergea parcă singur și încă face asta deși scriu ceva mai rar (mai mult lucruri upseudo-literare), iar asta mă bucură! Însă cu De-ale Dianei am avut ceva mai mult de lucru. De ce spun asta? Simplu: am luat-o de la 0.
Cum a fost să încep un blog de la 0?
V-am povestit deja cum De-ale Dianei a ajuns să existe în forma în care există acum, așa că nu o să mai trec prin asta. Ce nu v-am spus, totuși, e că apoi mi-a fost un pic greu. Sigur, știam ce-i ăla SEO și cum se face datorită colaborărilor pe care le-am avut de-a lungul timpului. Deci, baza o aveam, a trebuit doar să-mi reîmprospătez cunoștințele.
Dar, pe lângă asta, a trebuit să aflu ce module mai trebuiesc instalate pentru ca blogul meu să fie cum vreau eu. A trebuit să învăț să nu mă panichez dacă primesc vreun mail cum că siteul e jos (deși nu s-a întâmplat de multe ori asta, dar… nu vreți să știți cum a fost când s-a întâmplat prima dată). Ah, și a mai fost și acel incident când, în plin SuperBlog, în zi de afișare de note mi-am făcut singură blogul să pice 😆
Da, mi-am prins de câteva ori urechile când vine vorba de partea tehnică.
Dar știți de ce mai are nevoie un blog nou? De conținut. De promovare. Doar așa va atrage cititori. Sigur, o bună parte din cititorii de pe Illusion’s Street au venit și aici (iar pentru asta le voi fi veșnic recunoscătoare). Însă viziunea mea pentru De-ale Dianei era… și încă este foarte ambițioasă.
Bine, de la început am fost conștientă că nu puteam compara un blog cu peste 1600 de articole, o vechime considerabilă și o bază de cititori stabilă (cum este Illusion’s Street) cu unul nou. Dar mai știam ceva! Cu muncă poți ajunge oriunde. Muncă? Da…
Știți deja: am un program destul de încărcat. Unde să mai strecor și toate lucrurile pe care un blog nou le solicită pe lângă redactarea de articole cum ar fi promovarea? Simplu! Mi-am scos de la naftalină plannerul de articole pe care-l foloseam pe când eram în facultate și aveam un munte de timp la dispoziție așa că aveam mereu articole scrise cu 1-2 luni înainte. Acum îl folosesc, totuși, în alt mod: îmi stabilesc din timp despre ce să scriu și când public. Iar la asta, evident, se adaugă și alte metode de gestionare timpului despre care am mai scris.
Concret vorbind: cât de greu mi-a fost să pornesc un blog nou?
Nu o să mint, nu o să mă dau rotundă, nu a fost ușor. Când ai un job full time, oricât de organizat ai fi, tot mai apar și momente în care îți vine să închizi tot și să fugi în Caraibe. La naiba, ai și tu nevoie de o pauză! Când să le faci pe toate! Serios, un blog (mai ales unul nou) e ca un al doilea job – asta dacă vrei să faci ceva cu el. Dacă îl ții doar de pasiune, poți fi mai relaxat.
Dar eu visez multe pentru De-ale Dianei, v-am zis. De fapt, eu visez multe pentru scrisul meu. Așa că-mi piere repede pofta de a a abandona totul, deși recunosc că o pauză e benefică din când în când – chiar și în blogging. Am totuși grijă ca pauzele să nu fie prea mari. Ochii care nu se văd se uită!
Cum reușesc să trec peste oboseală și să nu devin victimă sigură a sindromului burnout? Evident, cu ajutorul planning-ului minuțios, dar v-am scris despre el deja, nu vă mai plictisesc cu asta! Însă mai e ceva: am niște planuri foarte clare de care țin și cu dinții. Nu mă dau bătută indiferent de ce se ivește în cale!
Ah, și pe lângă asta mai scriu și pe Illusion’s Street și pentru un proiect pe care momentan îl cunosc doar membri grupului de Facebook al cititorilor mei. Deci cumva lucrez triplu. Altcuiva i s-ar părea o muncă imensă și nu s-ar înhăma la așa ceva, dar eu sunt workaholică din naștere. Am nevoie să fiu ocupată la fel cum am nevoie de aer!
Și, evident, mai trebuie și promovare! Altă muncă căci trebuie să distribui, să mai scrii și câte un guest post, să ai postări interesante pe Facebook și Instagram, să mai cumperi și câte o reclamă din când în când + altele. Dar mie îmi place!
Am regretat vreodată acest pas?
Nu. Nu. Și iarăși nu.
A fost ceva ce mi-am dorit și, în plus, simt că mi se potrivește. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, sincer, tot la fel aș fi procedat (sau, hai, mi-aș fi deschis cel de-al doilea blog mai devreme, dar c’est la vie).
Eu sunt mândră de rezultat.
Concluzia?
Ce am vrut să spun eu în acest articol se rezumă simplu: să o iei de la capăt cu un blog nou implică multă muncă, timp, nervi și resurse de cafea nelimitate, dar mă bucur că am făcut acest pas!
De curiozitate: a mai făcut cineva asta? Cum i s-a părut experiența și cât de greu i s-a părut să pornească un blog nou?
P.S.
21 Comments
Mie unul mi-e atat de sila sa ma apuc sa fac totul de la 0, in asa fel incat – cand mai am timp, mai postez din articolele vechi – care acum sunt private – dupa ce le mai revizuiesc si le aduc in timpul nostru.
Nimic nu este simplu, chiar daca ai mai facut asta inca o data.
Mie nu îmi plac chestiile simple 🙂
Sigur e multa munca in orice tine de blog, nou sau vechi. De la parte tehnica, cu erori cu tot, la timp pentru scris si bani, in functie de ceea ce iti doresti. Imi place mult cum te organizezi si mi-as dori sa pot face si eu asta. Intr-o zi 😄
Eh, cu puțin exercițiu oricine poate reuși 😀 Mă gândeam să fac un articol despre cum îmi fac calendarul editorial și cum găsesc subiecte, dar asta când voi avea mai mult timp :))
Am mai spus asta. Acum zece ani am pornit cu 3 (trei) bloguri. Două axate pe artă şi unul pe teme de învățământ. Cam un an le-am dus pe toate trei, cu mari eforturi. Apoi am contopit cele de artă şi a rămas „ecoarta”. Dar nici aşa nu am făcut față. Aveam o catedră şi jumătate, multe alte sarcini/resposabilități, plus munca în atelier, pregătirea lecțiilor, foarte multe proiecte, unele care implicau mase uriaşe de elevi si profesori, casa şi printre toate mai existam şi…eu! Am renunțat şi la cel de învățământ. Acum mă „chinui” şi cu Ecoarta, pentru că am tot mai puțin timp. Parcă. Munca de creație îmi ocupă mult timp.M-am lungit-lățit cât pe colo.
Ce faci tu este grozav! Dar cere muuuultă muncă, dincolo de timp şi dăruire. Oricum, eu te admir pentru ceea ce faci şi doresc ani mulți blogului şi ție!
Da, cere multă muncă 🙂 Dacă aș fi făcut asta de la capăt nu aș fi reușit, dar acum am ceva experiență în spate :)) Mulțumesc mult, Aura mea <3
Buna! Eu am un blog de calatorii de cativa ani de care ma ocupam cand si cand, dar acum am pornit si eu pe un drum pe un blog personal de lifestyle pe care mi l doream foarte mult darnu aveam timp. Mai adauga pe langa job si familie si copil si copii parosi . Dar odata cu izolarea am deschis poarta. Acum sper sa am timpul necesar si dupa ce ma intorc la munca, dar la cum ma cunosc…o sa l gasesc!! Mult succes in continuare!
Cu un planning bun al timpului, orice e posibil 🙂
Aș putea spune că am luat-o de la capăt, doar că eu mi,am mutat blogul pe domeniu. Încă mai am de retușat articolele de pe subdomeniu care nu se potrivesc cu tema actuală. Nu e atât de muncă pentru mine întrucât o fac din plăcere și în mod relax. Toate cele bune și o creștere a blogului așa cum ți-o dorești!
Mie, sincer, mi-ar fi lene să mă apuc să le retușez pe cele vechi :)) Mulțumesc, draga mea, mult succes și ție <3
Si eu, sti de fapt…si imi este greu. Cel mai greu imi este cu postarile si timpul. Inca nu ies din ” dar daca….?” ala…
O să ieși tu… Trebuie să-ți creezi o rutină 🙂
Necesita mult timp daca vrei sa aduci valoare celor care citesc si sa ii ajuti. Multi nu realizeaza, dar defapt renunti la lucruri care poate te relaxeaza ca sa poti oferi altora informatie. Eu am facut o pauza la un moment dat, si acum dupa o perioada regret, dar nu conteaza revenim in forta. Zi faina!
Pauzele sun bine-venite câtă vreme nu sunt extrem de lungi, îți schimbă perspectivele 🙂
Eu ma tot gandesc daca sa trec sau nu pe domeniu propriu. Tu ce recomanzi pentru hosting?
Bună Florina, cred că acest articol îți va fi de folos https://bit.ly/35WQUvm 🙂
Ce faci tu chiar este artă și voință, felicitări!
Am scris mult timp pe pagini comune apoi, îmboldită de alții, mi-am făcut blogul de călătorii. Dar cu tehnica eram la pământ (bine, acum sunt pe o moviliță 😐), nu înțelegeam mai nimic din ce trebuie să fac. Așa că într-o zi m-am apucat să-mi construiesc un alt blog, singură și astfel m-am mai destupat, nu ca șampania dar ceva, ceva….🤗
Și a venit nemernicul ăsta de covid care mi-a mâncat aproape tot timpul liber și liniștea așa că am o grămadă de articole începute să nu pierd ideile și am rămas și cu lecțiile nefăcute.
Mulțumesc, Elvira! Fac și eu ce pot! Sunt sigură că o să ajungi și tu cu lecțiile la zi 🙂 E o perioadă mai… specială, da, dar trebuie să vedem și partea bună.
Dacă te gândești să dai lecții de SEO, să mă treci și pe mine pe listă! :)) Asta ca să nu spun că mă simt dezorganizată, că am mai zis-o cuiva. :)) Totul ține de priorități, până la urmă!
Oh, dar am deja un articol despre cum se face SEO chiar și pentru blogurile gratuite unde nu poți instala module, e foarte ușor (iar unele lucruri probabil le faci deja inconștient 😀 ) https://dealedianei.ro/2020/01/20/despre-seo-e-bun-e-rau-cum-se-face/ Da, totul ține de priorități și organizare. Stai liniștită, nici eu nu sunt zeița organizării 😆