Vacanța în Turcia este una din opțiunile preferate ale românilor atunci când vine vorba de un mod de a-și petrece concediul de vară. Eu tocmai m-am întors dintr-o călătorie în Țara Semilunii și nu pot să nu mă întreb cum de s-a scurs timpul atât de repede? Sunt deja de trei zile în țară și încă tânjesc după un mojito pe plajă și după valuri… Eh, din păcate, all good things come to an end, vorba cântecului. Însă pentru că știu că sunteți curioși, o să mai insist puțin asupra amintirilor din concediu pentru a vă povesti totul despre această vacanță ce nu aș fi vrut să se mai termine. (Și cred că și ei i-a plăcut de mine, din moment ce la final am găsit o piatră în formă de inimă 🙂 )
Vacanța în Turcia: cum am făcut rezervările? Ce formalități sunt de îndeplinit?
Nu știu voi, dar eu sunt de părere că orice călătorie bună se pregătește din timp. (Bine, îmi plac și călătoriile spontane, dar cel puțin în cazul concediului de vară prefer să fiu pregătită.) Așa că mi-am planificat vacanța în Turcia încă din ianuarie. După o scurtă deliberare am decis că opțiunea cea mai potrivită pentru noi este Anatalya.
Odată luată această decizie, restul a fost ușor. Am intrat pe directbooking.ro – locul de unde ne rezervăm de obicei vacanțele ceva mai complexe – și-am început căutările. Apoi, după o jurizare gen Românii au talent, varianta care a primit 4 de da a fost Saphir Hotel and Villas din Konakli, regiunea Alanya.
Ce formalități sunt de îndeplinit pentru a ajunge în Turcia?
Pentru a putea intra în Turcia trebuie să aveți un pașaport cu o valabilitate de cel puțin 150 de zile de la momentul intrării în țară. Intrarea pe baza cărții de identitate este interzisă.
În cazul în care nu știți care este procedura de obținere a pașapoartelor, vă recomand să consultați pagina Direcției Generale de Pașapoarte. De asemenea, vă recomand să vă programați online. Eu așa am făcut și am sărit peste o coadă destul de mare.
Cum am ajuns în Turcia?
Pachetul de vacanță ales de noi a fost operat de Fibula Air Travel. Acesta a cuprins, pe lângă cazare, și transportul cu avionul precum și transferul la hotel. Deci nu am avut nicio emoție în privința transportului. (O mică paranteză, zborul este superb, mai ales la aterizare și decolare, când pilotul trebuie „să întoarcă” pe deasupra mării.)
Odată ajunși pe aeroportul din Antalya, am fost preluați de un reprezentant al agenției, am urcat într-un autocar și am pornit la drum. La întoarcere, a fost cam același lucru. Cele două drumuri s-au petrecut fără prea mari emoții. Spun asta pentru că la întoarcere, șoferul ne-a cam dat ceva palpitații legate de pierderea avionului deoarece a condus mult prea încet.
Câte ceva despre Antalya și Alanya
În timpul celor două transferuri am aflat câte ceva despre Antalya și districtul Alanya.
Astfel, am descoperit că Antalya este principala regiune turistică a Turciei (având un litoral de 657 de kilometri). Însă, în afară de asta, este și o importantă zonă agricolă. De-a lungul drumului am fost surprinsă să văd extrem de multe sere și … bananieri (apropo, au niște banane delicioase). Hotelul nostru se afla într-un orășel din districtul Alanya – cea mai frumoasă zonă din Antalya, potrivit ghidului nostru. Nu știu dacă e chiar cea mai frumoasă, dar mie mi-a plăcut. Vă las aici doar câteva poze făcute din autocar 🙂
Un alt lucru care m-a uimit a fost viteza uluitoare cu care s-a dezvoltat turismul în zonă. Până acum vreo 30 de ani exista un singur hotel de patru stele în regiune, acum există aproximativ 3000 de hoteluri de patru și cinci stele. Plus infrastructura aferentă. La noi oare de ce nu se poate? Unde mai pui că ei nu prea au plaje ca ale noaste? (Dar despre plaje vom vorbi în episodul următor.)
P.S. Acest articol nu este afiliat sau sponsorizat de directbooking sau Fibula. Numele lor a fost menționat în scop pur informativ.
32 Comments
Frumos! Astept cu interes continuarea acestei mini serii. Imi place mai mult asa, pe bucati, decat un articol mare pe care sa n-am rabdare sa il parcurg.
Va veni curând. Nu am vrut să fac un articol imens pentru că nici mie nu-mi plac, mă pierd ușor.
M-ai făcut curioasă și aștept continuarea.
Va veni curând 🙂
N-am ajuns in Antalia pana acum, mi-as dori sa ajung vreodata. Dar cel mai mult imi doresc sa vad Cappadochia. O combinatie inrtre cele doua ar fi perfecta.
Da, eu voiam să fac o combinație, dar… vă povestesc în partea a doua 🙂
Ce frumos e acolo! Trag nădejde că voi ajunge si eu.
Așa îți doresc, Dana!
Turcia este una dintre statele cele mai democratice dintre statele islamice, în plus, crestinismul primar format pe teritoriul turciei, a avut un impact major în dezvoltarea si evolutia culturala, iar barbatii turci, în majoritatea lor sunt oameni harnici, ambitiosi, familisti, modesti, si patrioti. Nu am fost mai departe de Istambul si împrejurimi, chiar daca în vremea când faceam frecvent traseul Bucuresti- Istambul ma gândeam sa merg pâna în Siria, iar acum astept sa se linisteasca marile puteri mondiale, pentu a se reconstrui ruinele lasate în urma prostiilor mondiale omenesti, numite “razboaie” si crime împotriva umanitatii. Sunt convins ca ai petrecut o superba vacanta, iar o vreme vei retrai imaginar sentimentele si starile de bine ale razelor solare, nisipului si valurilor mângâietoare.
Fii binecuvântata etern, alaturi de cei dragi !
Chiar e o țară aparte. Un soi de crezut al omenirii 🙂 O seară frumoasă, Iosif!
După articolul tău, îmi doresc și mai mult să ajung acolo.
Așa îți urez 🙂
N-am fost încă în Turcia, dar știi cum se spune, e pe listă 😀 Abia aștept să văd ce ați văzut/făcut pe acolo. Eventual și mâncat, unii suntem mai gurmanzi din fire :))
Oh, dar ce n-am mâncat, Cristina! Am mâncat extrem de bine 🙂
Turcia este una dintre destinațiile care nu mă atrag. În ultima vreme însă, am citit atât de mult despre vacanțele din Turcia încât, am început să regândesc lista opțiunilor.
Aștept continuarea, cu mare interes 🙂
Nici pe mine nu mă atrăgea, până când am avut o colegă ce a plecat în Istanbul…
Turcia este și pe lista mea de destinații, deja mi-am notat câteva opțiuni 🙂
Cred că o să-ți placă 🙂
Multumim pentru articol. Si mie imi place sa imi pregatesc calatoriile din timp. Spre rusinea mea inca nu am ajuns in Turcia.
Îți urez să ajungi curând acolo 🙂
Am văzut articolul tău și m-a atras titlul dar abia astăzi l-am citit. Cu plăcere chiar pentru că Turcia a intrat târziu în lista vacanțelor mele (soțul nu-și dorea vacanță aici, apoi eu am luat taurul de coarne și am plecat singură la Istanbul după care amândoi în Cappadocia și Licya ). Am aterizat de două ori în Antalia așa că pot confirma că ceea ce vezi de sus la aterizare este superb. Îmi doresc să revin și să colindăm de capul nostru pe acolo, zonele sunt superbe și asta doar ce am văzut din autocare. Și poate să mai zbor o dată cu balonul 😊.
E o țară mirifică, sper să o vizitez mai mult. Asta îți doresc și ție, Elvira 🙂
Am auzit că este frumos, doar că nu prea văd cum aş putea ajunge într-o vacanță pe acolo. Ştii tu de ce! Dar am fost în aeroportul din Istanbul şi am călătorit cu liniile lor aeriene. Trebuie să recunosc că au nişte servicii pe cinste, cu mult peste alte companii aeriene.
Te îmbrățişez!
Eh, te iau cu mine măcar virtual 🙂 Eu am călătorit cu Tarom, tare aș fi curioasă cum sunt liniile lor aeriene 🙂 Te îmbrățișez înapoi!
Am cam umblat un pic prin „aer”, dar nu cred că sunt aeriană (chiar de tot!😆)! Cam cu toate tipurile de avioane am zburat, de la cele mici până la giganții aerului şi foarte multe companii aeriene, că nici nu le mai ştiu numele. Cât despre aeroporturi, aceeaşi situație, de la cele foarte mici (gen Cluj, Tg. Mureş etc.) până la aeroporturile- oraşe ale lumii. Revin. Când am venit în țară în luna mai, am călătorit cu liniile aeriene turceşti, pe relația NY- Istanbul. A fost altceva, adică meniu la alegere; apoi papuci de casă şi şosete; perie şi pastă de dinți; cremă pt mâini şi față; prosop; două perne şi două pături; dar există disconfortul acela al interminabilelor ore de stat pe scaun, uneori şi 15 ore. Dar asta e viața! (a mea!)
Nu ești aeriană. Ești norocoasă. Vreau să zbor la fel de mult ca tine!
Mută-te in Florida! Apoi începi naveta! Da’ lasă pe cineva în țară să ai de ce te tot întoarce! Glumesc! Adevărul e că după aproape zece ani de „călărit” avioanele, m-am obişnuit şi, culmea!, îmi şi place! Acolo sus, începi să simți cu adevărat cât de mic şi neînsemnat eşti (sus însemnând aproape 12 mii de metri!)
O zi bună să ai!
Ce m-aș muta 🙂 Exact aceiași senzație o am și eu în avion 🙂