
Cărțile scrise de bloggeri (părerea mea de data aceasta)
Nu știu vouă, dar mie mi-a plăcut campania de guest posts, așa cum a fost ea: cu bune și rele. Am avut

Nu știu vouă, dar mie mi-a plăcut campania de guest posts, așa cum a fost ea: cu bune și rele. Am avut

Săptămâna trecută vuia internetul. Deodată, cel puțin în bula mea, lumina reflectorului se mutase de pe cuplul ce a scandalizat țara spre

Pe Alexandra am descoperit-o în grupul de Facebook SuperBlog. Postase un interviu cu Susana Pletea – omul care mă făcea întotdeauna să

Pe Otilia nu ai cum să nu o îndrăgești. E adorabilă în online și-n offiline, iar blogul ei – Cu ghilimele –

Roxana e unul din bloggerii dragi sufletului meu, astfel că articolul ei a fost mai mult decât bine-venit, iar tema aleasă de

Pe Oana, sinceră să fiu, am descoperit-o în ziua în care am lansat propunerea de a scrie guest post-uri. Am intrat pe

Deși pentru acest an mi-am propus să citesc mai multă dezvoltare personală, asta nu înseamnă că nu mai pot lua și câte o doză de literatură. Mi-ar fi imposibil fără literatură. Ea e ca apa pentru sufletul unui cititor. Prima mea gură de literatură pe 2020 a fost o antologie de povestiri apărută la editura Tritonic: Noir de Timișoara. O așteptam demult, cam de când am citit Castele de nisip și iată că în sfârșit am ajuns la ea! Dacă a meritat sau nu așteptarea veți descoperi în cele ce urmează.

Nu știu cum ați reacționat voi când ați împlinit 30, dar pe mine doar ideea m-a lovit precum un meteorit. Bine, șocul

Feeria Crăciunului începe să se dizolve în eter precum zahărul în ceai. Însă mai avem un hop festiv și abia apoi îi spunem „pa-pa” lui 2019. E vreme de bilanțuri, deci! Astfel că revin din micro-vacanța blogosferică prilejuită de cele două zile de sărbătoare cu un bilanț livresc. Spre deosebire de alți ani, m-am hotărât ca anul acesta să nu mai fac vreun top. Nu sunt critic și nici nu vreau să fiu, deci nu știu ce rost are să notez eu cărțile. Ele se împart, oricum, în două: cele care mi-au plăcut și cele care nu. Se poate ceva mai subiectiv de-atât? Nu cred. Prin urmare, am demontat complet ideea de top și-am pus-o în podul gândurilor, la naftalină.

Weekend-ul ăsta am fost pusă pe fapte mari. Nu, nu mă refer neapărat la repriza serioasă de șmotruială demarată. Nici la aglomerația

Privesc pe fereastră și parcă ceva nu se leagă. Afară pare a fi început de primăvară, însă calendarul îmi arată clar: 21

De obicei cărțile de dezvoltare personală îmi par un mare… bullshit (scuzați expresia, rețineți conținutul!). Spun asta pentru că mai toate se

Acum c-am izbutit SuperBlog-ul e vremea să mă întorc la obiceiurile mele. Reiau, prin urmare, seria articolelor livrești și chiar dacă nu

A fost odată ca niciodată, într-un timp nu foarte îndepărtat în care relațiile se făceau și desfăceau cu viteza luminii, un cuplu
© dealedianei.ro, 2021